luivuitonu' si xenonu'

Săracii...

2012-02-13T22:12:00.001+02:00

Ce înseamnă, de fapt, să fii sărac? Să nu ai ce mânca? Să nu ai unde să dormi? Să umbli desculţ şi în zdrenţe?

Eu cred că, de fapt, să fii sărac înseamnă să ai ce mânca, dar să nu ai cu cine să împarţi mâncarea. Să ai un loc în care să dormi, dar să nu ai cu cine să vorbeşti înainte de a te întinde în pat. Să poţi avea toate hainele şi accesoriile din lume, dar să nu ţi le cumperi pentru că îţi plac sau pentru că îţi trebuie, ci pentru că te ajută la consolidarea statusului social. Să nu te dai discret cu un parfum ca să miroşi frumos, ci să torni cu nemiluita, pentru ca dâra sufocantă pe care o vei lăsa în urmă să le spună celorlalţi că îţi permiţi să consumi o sticlă de eau de toilette la două zile. Să nu îţi alegi maşina în funcţie de utilitate şi de nevoile tale de deplasare, ci în funcţie de prestanţă şi de numărul de cai putere. Să evaluezi oamenii după active, şi nu după acţiuni. Să te întrebi în permanenţă dacă cei care îţi stau în preajmă o fac pentru cine eşti, sau pentru ce ai. Să nu te poţi bucura de nimic care nu costă bani. Să nu îţi doreşti decât lucruri - sau oameni - pe care să poţi pune o etichetă.

DA! Există oameni mai săraci decât cei care dorm în parc, pe o bancă, înveliţi cu ziare. Există oameni atât de săraci, încât tot ce au pe lume sunt banii.

Queen Of The Night

2012-02-12T14:51:00.002+02:00

Where do broken hearts go?

Can they find their way home?

Nu ştiu. Nu ştiu nici unde se duc inimile frânte, nici dacă îşi găsesc drumul spre casă. Nici măcar nu ştiu dacă există un loc anume al inimilor frânte, pentru că ele nu se simt nicăieri acasă. Se simt hăituite, neînţelese şi adesea sfâşiate chiar de către cei care ar fi trebuit să le repare. Inima ei a poposit puţin aici, încercând să-şi vindece rănile. Nu a reuşit decât să fie rănită şi mai profund. Aşa că şi-a continuat drumul.

I hope you find your way home, Whitney.

foto: bet.com

Repetent la empatie

2012-02-12T01:24:00.001+02:00

Nu voi susţine că românii sunt, în esenţă, harnici, deschişi şi primitori. Vorbele astea cam aduc a vrăjeală de marketing. Există FOARTE mulţi distinşi reprezentanţi ai naţiei care mai degrabă ar freca menta până curge din ea mojito, care se feresc să le comunice vecinilor fie şi preţul noii pubele din curte - dacă îi muşcă de piept şarpele invidiei? - şi care ar pune, cu dragă inimă, câinii pe orice vizitator potenţial. Dar nici nu se poate spune că, de la Apuseni până la Constanţa, toţi suntem nişte putori odioase care stau în mizerie şi aşteaptă să le mănânce gărgăriţele.

Probabil că, prin satele care acum sunt îngropate sub nămeţi - à pro pos, dacă mai aud pe careva spunând că iarna fără zăpadă nu e iarnă, îl plesnesc de-l expediez direct în Antarctica, să se bucure de "peisajul de poveste" forever, împreună cu urşii polari - prin satele alea, zic, o mai fi şi vreun beţiv care a murit îngheţat de la poartă pân' la uşă, dacă venea de la birt unde consumase cu talent. Or fi şi tembeli care spun că zăpada vine de sus şi, în fond, dacă Dumnezeu a lăsat-o aşa, cine suntem noi să ne punem de-a curmezişul? Nu zic nu, or fi. Dar majoritatea nu sunt nesimţiţi. Doar neputincioşi în faţa tonelor de zăpadă şi a zecilor de kilometri pe oră de viscol.

Nimeni nu vrea să se sufoce în casă pentru că nămeţii au îngropat toate uşile şi ferestrele, să moară de frig pentru că nu se poate ajunge la magazia cu lemne, sau de sete pentru că, în locul fântânii, acum nu sunt decât troiene.

Tocmai de asta, palma groasă dată de Mihai Răzvan Ungureanu după ceafa înzăpeziţilor, "leneşi", după domnia sa, şi-ar fi găsit locul mai repede peste scăfârlia celor care ar fi trebuit, de pildă, să monteze parazăpezi pe şosele şi nu au făcut-o, în schimb plătesc contracte grase firmelor de deszăpezire ca să umble cu pluguşorul pe străzile secundare fără să cureţe nimic.

Oricum, o treabă am rezolvat-o: nu eram sigură dacă MRU are sau nu stofă de prim ministru al României. Acum m-am convins că prima şi cea mai importantă calitate o-bli-ga-to-ri-e pentru a ocupa această funcţie nu numai că nu îi lipseşte, dar îi şi prisoseşte: este mai arogant decât Năstase şi Tăriceanu la un loc. Iar a ales bine Divinul!

Au vrut capul lui Traian, au primit un cap în gură

2012-02-07T03:50:00.002+02:00

Dragilor, știu că unii dintre voi așteptau cu oarecare curiozitate reacţia mea la demisia lui Boc, dar... vă mărturisesc că nu am ştiut în ce cheie s-o citesc. Şi vă spun sincer că nici acum nu sunt foarte sigură că ştiu.

Prima dată am primit informaţia pe email şi am crezut că e o glumă. Vorba aia, la câte tăvăleli şi-a luat până acum, nu ştiu ce ar fi trebuit să se întâmple ca Boc să zică "ajunge!" După care am văzut că oamenii deja se băteau în breaking news-uri pe la posturile de ştiri şi m-am prins că e pe bune.

"L-a dat Divinul afară", m-am gandit. E clar, l-a ţinut până la trei noaptea numai în şuturi şi până la urmă i-a spus "maurul şi-a făcut datoria, maurul poate să moară".

Ipoteza mi s-a fâsâit când am văzut că interimatul lui Predoiu a fost de numai câteva ore. Păi, dacă îl concediase Divinul pe Boc, normal era să-l calce în picioare până la capăt, nu? Adică, să-i spună "OK, eu te-am pus să-ţi dai demisia, da' stai capră până zic eu pe loc repaus!". Or, Boc şi-a anunţat demisia, şi-a luat pa de la miniştri, şi-a strâns BOCceluţa şi dus a fost! "Hopa, stai că a descoperit ăsta micu' că are cojones", mi-am zis.

Şi totuşi... când am văzut că şeful SIE "a fost desemnat în funcţia de ministru desemnat", ca să-l citez pe Divinul Zero (oare de unde putea fie-sa a' mică să înveţe aşa vorbă dulce?), nu am mai înţeles nimic din nimic.

Cum... şeful unui serviciu de informaţii înlocuieşte un premier detestat de populaţie, huiduit şi căruia i s-a cerut demisia non-stop de când au început oamenii să se strângă în Piaţa Universităţii? Ca ce chestie? Tu, preşedintele ţării, spui că cel mai important e ca guvernul să facă şi să dreagă ca să aducă stabilitate economică şi, în loc să desemnezi un economist, un bancher, un şmenar, în fine, un băiat care le are cu banii, îl pui pe Mihai Răzvan Ungureanu? Nu mă înţelegeţi greşit, n-am nimic cu omu', e inteligent, instruit, bravo lui. Dar ar fi ca şi cum un filosof s-ar apuca să dea sfaturi unei echipe de chirurgi în timpul unei operaţii pe creier. Nu se face...

A, şi à pro pos de chirurgi: echipa din sala de operaţie s-ar părea că e formată tot din brancardieri, ca şi până acum. Vorba lui Caragiale: "să se modifice primesc, dar să nu se schimbe nimic". Mult-vehiculata listă de viitori miniştri seamănă aproape la fotogramă cu demisionarul cabinet Boc. Nu se regăsesc domnii Igaş sau Ialomiţianu, dar Nuţi, Funebru, Boagiu şi restul găştii sunt fix acolo de unde ar fi trebuit să plece.

A schimbat Divinul tactica? La guvernele Boc 2, 3, 4 etc, schimba miniştrii şi păstra premierul. Acum s-o fi prins că e groasă şi s-a gândit să facă un sacrificiu ca să îmbuneze electoratul? Să fi avut tastatura aurită cei de la Times New Roman când, în prima zi de Piaţă au scris (într-un LIVE TEXT extrem de amuzant) că "mai e puţin până când Traian Băsescu îl va oferi pe Boc mulţimii furioase"? Chestia e că mulţimea tot furioasă a rămas... Vorba aia: cel mai rău câine e ăla flămând. Iar România e la dietă cam de multişor...

Igaş. Impetuosul Igaş

2012-02-04T03:28:00.003+02:00

Unde nu-i cap, vai de picioare.

Aşa zice proverbul. Unde nu-i cap, vai de urechile celor ce ascultă, aş zice eu. Igaş, în schimb, nu zice multe, da' şi când le zice... stă branconieru'-n coadă de mirare.

Bietul nostru ministru de interne, a cărui unică apariţie în focul protestelor a fost undeva, pe lângă Piaţa Universităţii, dar suficient de departe încât să nu care cumva să se intersecteze cu protestatarii, a reuşit chiar şi atunci s-o dea de gard. Nu gramatica, ci doza minimă de inteligenţă şi bun simţ. I-a răspuns unui om care spunea că şi-a pierdut slujba şi nu are cu ce să îşi hrănească cei doi copii că "există oameni care îşi doresc copii şi nu îi pot avea, aşa că ar trebui ca noi, cei care îi avem, să ne bucurăm de ei". Nici măcar omul ăla nu a mai avut replică în faţa unei asemenea mostre de idioţenie pură.

Dar asta a fost atunci... Pentru că acum, Igaş loveşte din nou! De data asta, face apel la cetăţeni să nu iasă din casă pe jos sau cu maşina sau cu iahtul sau cu trotineta sau cu ce-o fi, că nici nu mai contează, "decât dacă este impetuos necesar". Deci, nu imperios. Aha. Adică, dacă te loveşte aşa o pasiune bruscă şi fulgerătoare, căreia nu i te poţi împotrivi şi te urci ca o furtună la volan, conduci ca un nebun, înfruntând şleaurile de pe străduţe şi nămeţii din parcare pentru că ieşirea ta din casă în peisajul nostru de Bucureşti Yakuţkian a fost determinată de o patimă de nestăvilit.

Domnu' Igaş, să ştiţi dom'ne că sezonul de vânătoare la vocabularul limbii române nu s-a deschis. Şi, dacă o să continuaţi să mierliţi cuvintele aşa, mişeleşte, cu capcane şi carbid, s-ar putea să vă treziţi cu o acuzaţie de branconaj lexical. Să cadă Guvernu' dacă vă minţ!

Tupeu de pedeleu

2012-02-02T04:16:00.001+02:00

Decând am aflat de intenţia liderilor USL de a merge la Bruxelles pentru aprezenta situaţia politică şi socială din România, n-am ştiut dacă să mă bucursau să mă enervez. Pe de-o parte, prea îmi suna a „jalbă-n proţap” şi asmiorcăială gen „mama lu' Gigel, să ştiţi că Gigel mă trage de codiţe”. Pe dealta, mă gândeam că pare a fi singura soluţie de a-i face pe onor guvernanţisă-şi bage minţile în cap. Totuşi, Bruxelles-ul rămâne o figură autoritarăchiar şi pentru şleahta nelegiuto-legiuitoare şi guvernantă.

Le-amauzit, pe rând, discursurile – recunosc, neînţelegând de ce Victor Ponta asimţit nevoia de a se exprima în engleză, mai ales când nu o stăpâneşteîndeajuns de bine ca să se folosească de ea pentru a comunica cevaParlamentului European, dar asta e mai puţin relevant. Enervarea mea începuse,deja, să scadă în intensitate. Am auzit – că de văzut nu aveam unde, dat fiindcă toate posturile de ştiri difuzau discursul Divinului (care Divin în modsurprinzător, a decis să facă declaraţii pe la ora 16, mult înainte de orelesale obişnuite de apărut la TV – o fi fost special ales momentul, ca să-i „ecraneze”pe USL-işti? N-are cum… ) am auzit, zic, filmul… să-i spunem documentar, despresituaţia din România. Pregătit de USL, filmuleţul începea în forţă, cuRoberţica exersând adunarea şi înmulţirea artificială a voturilor. Continua cuprotestele din Piaţă, cu un tânăr protestatar care explica ce vor oamenii deacolo etc. Se termină filmul şi ce-mi e dat să aud?! O voce masculină şiportocalie, care începe să facă o băşcălie proastă de colţul blocului, avându-l ca interlocutor siderat pe austriaculabsolut decent şi respectabil care conducea dezbaterea. Încerc să reproduc, dinmemorie, dialogul halucinant care a urmat:

- Dacă tot am ajuns la secţiunea filme, să stiţi că şi noi avem unfilm pe care am vrea să-l prezentăm, zice vocea.

- Sigur că da, după dezbatere, răspunde austriacul.

- Păi nu, acum!

- Îmi pare rău, dar nu se poate. Noi avem în program, în continuare,20 de minute de dezbatere şi avem traducere asigurată pentru ea.

- Păi filmul e tradus…

- Nu despre film e vorba; avem traducere din două limbi, asiguratăde translatori care peste 20 de minute vor pleca şi riscăm să nu mai putempurta dezbaterea.

- Să ştiţi că era vorba despre un film serios, doar nu vă propuneamsă urmărim desene animate!

Acestschimb de replici între un personaj definit exclusiv printr-un tupeu extraordinarşi un domn ale cărui principale calităţi, în momentele alea, erau bunul simţ şicalmul m-a făcut să-mi pierd orice urmă de disconfort provocat de prezenţa USLla Bruxelles cu scopul de a reclama actuala putere. Dar absolut orice urmă!

Amaflat, după aceea, că vocea i-ar fi aparţinut lui Traian Ungureanu. Dacăîntr-adevăr aşa stau lucrurile, cred că bunica mea, care i-a fost profesoară deromână, l-ar admonesta cu un citat din Caragiale (că tot a fost ziua lui ieri):amice, eşti idiot!

Dead Can Dance

2012-01-31T02:15:00.001+02:00

Jeffrey Franks mi-a fost, dintotdeauna, profund antipatic. Şi nu numai din cauză că vine să le dea peste degete guvernanţilor noştri înceţi la minte, când vor să-şi facă bugetul. Nici din cauză că e din cale-afară de urât - în fond, există mulţi urâţi simpatici, adorabili chiar. Dar nu. Jeffrey Franks mi-a displăcut mereu pentru că îl bănuiesc fad, rece şi lipsit de orice posibilă urmă de trăire umană. Ca un bancher de mucava.

Tocmai de asta nu puteam să-mi cred ochilor când l-am văzut învârtind o horă neaoşă cu nimeni altul decât Sorin "ANAF" Blejnar, care nu promitea, nici el, să fie vreun dansator pasionat şi pasional. Şi totuşi...

Oare ce motiv de veselie aveau? Că nu s-au dus protestatarii să-l scoată de urechi pe Divin din palatul Cotroceni? Că Boc a supravieţuit viscolului şi că nu s-a prăbuşit sub greutatea lopeţii cu care se opintea să deszăpezească nu mai ştiu ce autostradă din multele pe care le avem?

Eu cred că, totuşi, Jeffrey şi Sorin au înţeles menirea şi semnificaţia tradiţională a horei româneşti: aceea de comuniune, de apropiere interumană. Şi, mai ales, interbuzunărească. Fiecare dintre cei doi se gândea, probabil, în sinea lui, că l-a şmenuit pe celălalt şi asta îl făcea să chiuie mai ceva ca sârba oltenească. Jeffrey fremăta la gândul dobânzii pe care o va aduce noua linie de credit, iar Sorin calcula în fel şi chip posibilităţile infinite pe care amicul său Ialomiţianu le are, când vine vorba despre cheltuirea banului, nu-i aşa, public.

Şi să face o dedicaţieţieţieţieţie... specială lă lă lă lă lă... pentru domnu' Gefri dă la Femei i i i i i i... "Cu cămaşa ruptă-n coate şi cu păru' dat pă spate"... Să dansează domnu' Gefri până i se rupe iar pingeleleeeeee!

Chipuri cioplite

2012-01-26T22:19:00.001+02:00

Ce se întâmplă atunci când crezi? Când crezi cu înverşunare, cu fiecare muşchi, cu fiecare petic de piele, cu fiecare picătură de sânge, cu fiecare circumvoluţiune a creierului, cu fiecare moleculă a fiinţei tale? Eu zic că asta înseamnă că încetezi să exişti aşa cum există o plantă, care nici măcar nu ştie că există, şi începi să trăieşti. Trăieşti, aşa cum numai fiinţele dăruite (sau blestemate) cu minte şi cu suflet pot să o facă.

Dar ce se întâmplă când obiectul credinţei tale împinsă până la religiozitate se dezvăluie în toată goliciunea sa pustie şi găunoasă? Încetezi să mai crezi, desigur. Şi? Dacă ceea ce te face să trăieşti e actul, sentimentul, ştiinţa de a crede, oare amarul dezamăgirii e cel care începe să te ucidă? Poate că, administrată în cantităţi mici, bine dozate, deziluzia te poate imuniza. Rasputin reuşise să facă asta cu otrava... Mă întreb dacă şi cu oamenii e la fel.

Mai facem o intervenţie?

2012-01-26T00:32:00.001+02:00

Intervenţia s-a încheiat. Cea a Divinului Zero cu românii. Îmi place să cred, însă, că intervenţia românilor cu Divinul mai are câteva capitole.

Ce a făcut el, de fapt, astă seară?

Să vedem... Ne-a spus că un dictator nu e înjurat de dimineaţa până seara. Ei, nu! Da' pe Ceauşescu îl lăuda lumea pe la colţuri? Sigur, există dictaturi şi... dictaturi. Se mai adaptează şi ele vremurilor. Acum 300 de ani, mazilirea cu happy ending presupunea şi o decapitare. Acum, mazilitul este invitat la Palatul Cotroceni să-şi aplaude succesorul. Nici dictaturile nu mai sunt ce-au fost...

Divinul şi-a recunoscut nişte greşeli. Să ne înţelegem, nu pe alea cu adevărat grave! Faptul că îi dă ordine primului ministru nu i s-a părut suficient de important încât să-l menţioneze, în schimb şi-a asumat "eşecul" legii sănătăţii şi "gafa" de a fi intervenit în direct la TV ca să-l bălăcărească pe Raed Arafat. Ca unul care-ţi dă un cap în gură şi după aia îţi cere scuze că te-a călcat pe picior.

A mai spus că trebuie create locuri de muncă. No shit? Oricum, venind de la cineva care spunea că România nu e un stat social, ideea a fost un şoc pentru mine. Mi-am revenit repede când am înţeles la ce se referea de fapt. Industria minieră. Ring a bell? Ce, banu' lu' Roşia Montană n-are serie?

Parlament unicameral cu 300 de membri, pentru că asta e voinţa poporului, exprimată de 80% din români.. Hai să stabilim ceva, o dată pentru totdeauna: este voinţa exprimată de 80% din românii participanţi la referendum. Care au fost puţin peste pragul de validare, de 50%+1. Adică vreo 30 la sută din cetăţenii români cu drept de vot. Departe de majoritate, aş zice eu...

Divinul Zero a mai spus că el nu a cerut nimic, niciodată, vreunui procuror sau vreunei instanţe. Se poate. Sunt sigură că dosarele despre care tot spunea într-o vreme că sunt în fişetul lui de la Cotroceni, le primeşte pe prispă, odată cu laptele şi ziarul de dimineaţă.

A făcut apel la solidaritate. A spus că nu se poate ieşi din criză individual. Dacă mă uit la el, la fratele lui, la clientela şi şmecherii portocalii, îmi dau seama cam ce voia, de fapt, să spună: ei nu scapă de criză individual, ci în gaşcă şi, mai ales, cu ajutorul unor fraieri numiţi elegant cetăţeni sau contribuabili.

O idee pentru organizatori: partea cu "o ţară nouă" mergea ilustrată muzical cu "Macarale... râd în soare argintii..."

Cât despre demisie, am înţeles că nu poate fi vorba de aşa ceva: "un preşedinte nu demisionează în criză". Adică, vezi Doamne, el e comandantul navei, care nu poate să lase Titanicul în derivă şi să-şi bage picioarele într-o barcă de salvare. Dar dacă o privim altfel? Dacă nu e căpitan, ci balast, şi tocmai aruncarea lui peste bord ar însemna salvarea navei?...

O teorie

2012-01-25T22:07:00.001+02:00

Unfost coleg de facultate, Ramon, avea o teorie despre ceea ce el numeareproducători şi nereproducători. Adică, despre oameni care au sau nu datelenecesare pentru a fi părinţi. Pornind cu înfăţişarea şi terminând cucomportamentul.

Eucred că există oameni care au sau nu vocaţie de soţ sau de nevastă. La fel de binecum există oameni cu vocaţie de amanţi. Nu în sensul nenorocit pe care îl dăsocietatea acestui cuvânt, ci în sensul frumos pe care i-l dă limba engleză:lovers. Iubitori. Sau iubăreţi. Sau veşnic îndrăgostiţi.

După mine, aceştiasunt oamenii care NU pot accepta că frumuseţea unei relaţii este rezervatăexclusiv perioadei de început, că fluturii din stomac trebuie puşi la insectar,că plimbările nocturne prin parc au un număr limitat, că romantismul ajunge,inevitabil, să fie sufocat de cotidian, iar complicitatea, ucisă de indiferenţa rutinei. Idealişti? Poate. Imaturi? Ca toţiidealiştii… Mulţi? Sper.

Rog internare!

2012-01-25T02:42:00.000+02:00

Eoficial: Divinul Zero fie a început să refuze tratamentul, fie trebuie să-şischimbe medicaţia. Deja a trecut de la nevroză la psihoză. Semnele clinice suntclare:

Fuga de idei (într-un discurs care a durat mai puţin de zeceminute, omul a trecut de la televiziuni la Voronin, făcând inclusiv o voltă prinarmată şi munci agricole)
Idei delirante („reuşite recunoscute internaţional”?!)
Dezorganizarea gândirii (cum Doamne, iartă-mă, putea Iliescu să selanseze în consideraţii politice de pe masa de operaţie? Şi, chiar dacă ar fifacut-o, Divinul de unde ştia asta? Se deghizase Nuţi în asistentă şi sestrecurase în sala de intervenţii?)
Idei obsesive (indiferent de subiectul pe care ar încerca să-l abordeze, trebuie săaducă în discuţie faptul că Iliescu – acum doar un bătrân bolnav şi inofensivcare nu mai e preşedinte de vreo opt ani – este, cum altfel, duşmanulpoporului)
Schimbări bruşte şi nejustificate de dispoziţie (îi tremura bărbiaa plâns, iar Stolojan nici nu era în încăpere)
Cel mai grav: nu are conştiinţa bolii.

Avândîn vedere toate acestea, precum şi pericolul pe care întâiul pacient al ţăriiîl reprezintă pentru sine, dar mai ales pentru ceilalţi, propun tratamentîntr-o instituţie specializată, de preferat undeva în străinătate, într-o ţarăcât mai îndepărtată. Pe viaţă!

P.S.Oare aseară membrii Guvernului erau îmbrăcaţi TOŢI în negru pentru că purtaudoliu după minţile pierdute ale preşedintelui, fie-le mahmureala uşoară?

A Tribute to Friends

2012-01-23T03:41:00.000+02:00

Prietenii sunt îngeri fără aripi.

Dacă îmi amintesc corect, am citit-o pe un magnet pentru frigider, dar asta e mai puţin important. Chiar cred că prietenii sunt îngerii noştri păzitori. Ei sunt cei care ne înconjoară cu dragoste atunci când alţii ne rănesc. Cei care ne fac să râdem în hohote după ce alţii ne-au făcut să plângem. Cei care îţi spun că e OK să fii tu, pentru că asta te face special. Că, dacă ai fi altfel, poate că nu aţi mai fi prieteni. Că te iubesc pentru că ai şi calităţi, şi defecte, iar ei te iau la pachet.

Prietenii sunt cei cu care am petrecut o minunată seară de sâmbătă, în restaurantul unor alţi prieteni, Abdin şi Vanda. Tulin, un restaurant libanez deschis acum câţiva ani într-o veche şi superbă vilă, într-o zonă extraordinar de frumoasă şi de liniştită, chiar peste drum de Parcul Cişmigiu. Cum, pe la 12, noaptea părea încă prea tânără ca s-o lăsăm să meargă la culcare, am decis să ne mutăm într-un alt loc, în care chiar dacă nu cunoşti pe nimeni, ai senzaţia că toată lumea e prietena ta: Tribute. Un club care, deşi e chiar pe Calea Victoriei, în buricul târgului, între magazine unde un toc de sanda costă cât salariul minim pe economie, este aproape pisi-free, iar muzica, departe de a fi genul zduf-zduf, te plimbă din anii '70 până azi, cu tot cu cântări live de excepţie.

Cum ziceam, o sâmbătă extraordinară, nu atât prin locuri şi prin activităţi, cât prin faptul de a le fi împărtăşit cu nişte oameni dragi. Alexandra - cum ar veni, sor'mea, chiar dacă, din întâmplare, avem părinţi diferiţi - care ar reuşi să mă facă să râd şi dacă aş fi cu un picior în aer, cocoţată pe Intercontinental, gata să-mi închei socotelile cu lumea şi pentru care 4 dimineaţa e o oră ca oricare alta, dacă simte că am nevoie să fie lângă mine; Simona, pe care o suspectez că este în permanenţă conectată la un soi de acumulator, pentru că îmi este imposibil să găsesc o altă explicaţie pentru energia pozitivă şi contagioasă pe care o dăruieşte cu generozitate. Irina, cu care nu mi-aş dori să mă întâlnesc în instanţă decât dacă ar fi avocatul meu, dar cu care aş sta oricând la poveşti şi la pus ţara la cale, pentru că meticulozitatea de avocat îi este egalată - cred - doar de naturaleţea cu care dăruieşte bucăţi de timp şi de suflet. Ele au "uneltit" la sâmbăta mea senzaţională.

Dar... mai am... o Irină, care nu încetează să mă uimească prin puterea de a nimici obstacole care pe alţii i-ar fi îngenuncheat. Iar Adeona - mama lu' Gogu - este singura femeie - în afară de mama şi mătuşa mea - care poate să îmi spună că mă iubeşte şi asta să mi se pară absolut firesc, ba chiar să-i răspund "Şi io". O fi de la luuuuungile noastre discuţii aducătoare de cistită, purtate pe treptele din Casa Presei. Să mai zic? Călina, care sper să mă menţioneze în discursul de mulţumire când îşi va lua Oscarul pentru cel mai bun regizor, Iorga, căreia trebuie să i se amintească, din când în când, că uneori e nevoie să funcţionezi la ralenti, şi nu doar în viteza a cincea. Mihaela, Dana, Cristina, Mihai... Aş mai zice şi de alţi prieteni dragi, care îmi vorbesc atât de frumos despre mine, încât am senzaţia uneori că e vorba de altcineva. Se recunosc, ştiu asta.

Prietenii chiar sunt îngeri fără aripi. Deşi, după câteva cocktail-uri la Tribute, s-ar putea să-i vezi înaripaţi...

N-am nimic, sunt sănătos!

2012-01-20T19:20:00.001+02:00

Ebine să ai o părere bună despre propria persoană. Asta te ajută mult în viaţă,mai ales când ai de-a face cu oameni care tind să te subestimeze. Însă, ca înorice alt caz, e bine să ai o justă măsură a lucrurilor. Adică, e OK să teprinzi când ceilalţi au o părere greşită despre tine, dar şi mai bine e să teprinzi când părerea lor e corectă. Varianta ideală este să ştii să te apreciezi obiectiv. Vorba aia, dacă doi îţizic că eşti beat, iar tu simţi că ameţeşti şi sub masă, te duci şi te culci, nute apuci să faci scandal.

Sespune că frumuseţea e în ochii privitorului. Din păcate - saudin fericire – asta nu se aplică atunci te priveşti pe tine însuţi. E bine să îţicunoşti calităţile, dar e minunat să îţi ştii la fel de bine şi defectele. E normalsă fii conştient de lucrurile bune pe care le faci, dar e excelent să îţiconştientizezi şi greşelile. Pentru că:

1.poate că aşa nu le vei mai repeta

2.astate împiedică să devii un mic (sau mare) tiran.

Opersoană care susţine că nu are nici un fel de vină, că deciziile celorlalţi înceea ce o priveşte sunt unilaterale şi că, în general, nimic din ceea ce i seîntâmplă nu este o consecinţă a propriilor acţiuni are o mare problemă. Desănătate mintală. Aproape totul în lumeaasta funcţionează conform principiului cauză-efect. Calci un câine pe coadă –te muşcă; arzi un ciocan într-o vază de cristal - se sparge; îţi jigneştinevasta - te părăseşte (eventual, după ce îţi cârpeşte şi o palmă); sărăceşti populaţia - iese în stradă. Asta, în cel mai fericit caz. Dacăîmi amintesc corect, a existat un băiat care începuse să dea mâncarea pe buletinşi căldura pe sponci. Când oamenii au urlat HALT!, băiatul ăsta a zis că nu ele de vină, ci agenturili… Săracul, asfârşit din cauza unei banale pneumonii. El transpirat, glonţul rece…

Flori de mucigai

2012-01-17T04:03:00.000+02:00

Din bube, mucegaiuri şi noroi,

Iscat-am frumuseţi şi preţuri noi...

Trăim într-o lume urâtă. Dar nu într-una urâtă pur şi simplu, pentru că asta ar însemna că am trăi, totuşi, într-o lume cinstită. Nu e cazul. Lumea în care trăim e îndeajuns de perfidă încât să se prefacă frumoasă, strălucitoare, uneori altruistă, adesea amabilă şi politicoasă şi, aproape mereu, seducătoare. Însă, de fapt, în lumea reală, frumuseţea se transformă în urâţenie, strălucirea în sclipiri înşelătoare de pirită, altruismul în pur egoism deghizat ca să dea bine în poză, iar amabilitatea şi politeţea devin răcnet şi lovitură năprasnică. Ce mi se pare şi mai înspăimântător este faptul că lumea trece prin transformarea asta chiar sub ochii mei. Când mă uit în jur, am senzaţia că urmăresc un film de groază în care personajele se metamorfozează în monştri. Pielea le crapă, lăsând loc solzilor, zâmbetul devine rânjet de gură cu colţi însetaţi, mâna menită să mângâie devine gheară făcută să sfâşie.

Estetica urâtului? O neînţelegere. Pentru că lucrurile se petrec exact invers decât credea Arghezi: florile adevărate nu răsar în mijlocul mocirlei, ci sunt înghiţite de ea. Şi încă ceva: cele de mucigai put.

Oameni şi nevertebrate

2012-01-14T22:23:00.000+02:00

Azi am fost în Piaţa Universităţii. Trebuie să recunosc, a fost ideea mătuşii mele, care, la 67 de ani, are o fire mult mai războinică decât aş putea eu să am vreodată. Am ajuns pe la 3 şi ceva şi mi-a plăcut ce am văzut acolo. Oameni, vârstnici şi tineri, cu toţii frumoşi, curaţi, civilizaţi şi care chiar credeau că gestul şi voinţa lor contează. Oameni liniştiţi, care scandau din când în când, sau suflau în câte o goarnă, dar care, în cea mai mare parte a timpului credeau - ca şi mine, de altfel - că simpla lor prezenţă la Kilometrul 0, zona liberă de neocomunism e suficientă ca statement. Unii veniseră cu copiii. Alţii, cu căţei în lesă. Unii se jucau cu maidanezii paşnici, care apăruseră acolo atraşi de mulţime şi de posibilitatea unui prânz nesperat. Pot să spun că era plăcut. Era atmosfera potrivită pentru o "revoluţie de catifea".

Dar la un moment dat, am auzit doi tineri care spuneau "Ăştia sunt fraieri, ia să vină două galerii de suporteri, să vezi atunci!". Eu am plecat. Dar ei au venit. Toată revoluţia mea de catifea s-a dus pe copcă. Au început să arunce cu pietre în jandarmii pe care până atunci îi crezusem inutili şi prea mulţi. De ce? De ce nu putem fi civilizaţi până la capăt? De ce nu putem înţelege că o vorbă aspră spusă calm cade mult mai greu decât una strigată? De ce nu vedem că tăcerea loveşte mai dur decât o piatră? De ce nu ne putem comporta la nivelul treptei pe care se presupunem că am atins-o în evoluţie? Răspunzând grobianismului cu grobianism, nu facem decât să ne lăsăm traşi în jos de animalul din noi. Ăla neevoluat. Omul care nu ştie să-şi folosească "armele" de om, e doar ceva mai mult decât o amoebă.

Minte de femeie. Sau "De ce au miresele rochia albă?"

2012-01-11T19:13:00.001+02:00

Ceînseamnă să fii femeie în Anno Domini 2012? Dar ce înseamnă să fii bărbat? Oare, însecolul XXI, ne mai putem raporta la felul în care stăteau lucrurile acum 100de ani? E drept; pe vremea aia, era mult mai simplu: nu mai trebuia să-ţi puiîntrebări. Din clipa în care te năşteai, erai sortit să munceşti în afaracasei, dacă erai bărbat, sau în gospodărie, dacă erai femeie. Ba mai mult, eraun prilej de mândrie pentru o doamnă să spună "soţul meu mă ţineacasă". Asta pentru că femeile care munceau - ca spălătorese, cusătorese,călcătorese, menajere şi, cele ceva mai educate, ca guvernante - erau împinsela muncă de raţiuni pur pecuniare, nicidecum de aspiraţii sau dorinţe deîmplinire profesională. Nici măcar nu ştiau ce e aia. Pentru ofemeie, la vremea respectivă, încununarea existenţei era un număr cât mai marede copii şi un mascul care să-i conceapă şi să-i întreţină.

Laun moment dat, probabil extenuate de treburile casei, femeile şi-au cerutdreptul la muncă. Şi au tot muncit. Fără să-şi dea ochii peste cap, fără săspună că este sub demnitatea lor să contribuie la bunăstarea familiei şi fărăsă le spună bărbaţilor lor "Eu nu o să muncesc niciodată, pentru că suntFEMEIE şi asta e treabă de bărbat!" Greşeala lor? Nu au ştiut să delegeresponsabilităţi. Iar domnii au înţeles că, dacă a lor consoartă munceşte cotla cot cu ei, este pentru că ea poate, la fel de bine, să facă şi toatecelelalte lucruri pe care le făcea înainte. Domnilor, apreciem încredereaacordată, dar suntem nişte biete fiinţe umane, la fel ca voi. Dacă nu ar fifost aşa, ne-am fi fost autosuficiente şi am fi trăit ca amazoanele,folosindu-vă exclusiv pentru reproducere şi apoi descotorosindu-ne de voi ca deun borcănel de la banca de spermă.

Înţările civilizate, este înjositor pentru o femeie să muncească în afara casei? Darîn aceleaşi ţări, este înjositor pentru un bărbat să muncească în interiorulcasei? De ce o femeie nu se simte ofensată atunci când este nevoită să îşi iadouă joburi pentru a îşi susţine familia, dar unii bărbaţi sar ca arşi când leceri să te ajute în gospodărie? Ba mai mult, dau şi replica năucitoare: „pentrucă sunt bărbat!” Adică? Pentru că eşti bărbat, nu eşti în stare? Nu ştii? Nupoţi? Crezi că ai nevoie de studii de specialitate ca să dai cu mopul? A… cândrăspunsul este „pentru că nu vreau”, deja e altceva. Ne-aţi prins: noi VREM să o facem! De fapt, făcutul curăţeniei, spălatul vaselor, ştersul prafului şi,mai ales, frecatul cuptorului trezeşte o plăcere vinovată dar intensă, aproapeerotică, în reprezentantele sexului feminin. Cu voi poate ne mai prefacem, darcând spălăm cu Triumf cuptorul ars, sau când frecăm oala în care s-a prinsmâcarea, vin multiplele fără număr…

Dece au miresele rochia albă? Pentru că e culoarea standard la electrocasnice.Nu ştiu de ce, dar am senzaţia că bancul acesta a fost inventat de o femeie cinică.

foto: gettyimages.co.uk

Elogiu nebuniei

2012-01-11T18:19:00.000+02:00

Divinul Zero vorbeşte despre "clienţii televiziunilor". Acele persoane care, spune el, se cred capabile să vorbească despre orice, de la avioane de luptă, la educaţie şi sănătate. Asta, în condiţiile în care el face, cu asiduitate şi exces de ridicol, fix acelaşi lucru. În condiţiile în care afirmaţia de mai sus o face în cadrul unei conferinţe de presă, organizate de administraţia prezidenţială, pentru ca EL, Unicul, Atotştiutorul, să poată vorbi despre legea sănătăţii. Nu e nici medic, nici manager de spital, nici profesor de medicină. De ce o fi organizat conferinţa aia? Nu i-a răspuns nicio televiziune la telefon?...

Cea mai tare zonă erogenă

2012-01-02T18:40:00.000+02:00

Să nu ne mai... atâta pe noi. Prima dată când vezi pe cineva nu ai cum să remarci că e deştept/deşteaptă, că are o inimă bună sau că citeşte o carte în două zile. Vezi că are ochi, sâni, fund, păr, mâini etc, mişto sau nu. Că ştie sau nu să se îmbrace. Sau, dacă asta te interesează, poţi să aproximezi cam câţi bani are/face. Dacă, după această sumară scanare iniţială, persoana respectivă ţi-a trezit interesul, începi să descoperi ce e dincolo de ambalaj. Dacă îţi place ce găseşti, mergi mai departe (cu persoana respectivă vreau să spun, nu să zici NEXT şi să mai tai un nume de pe listă). Când ai început să cunoşti sufletul şi mintea celuilalt, primele lucruri care "ţi-au luat faţa" trec cumva în subsidiar.

Darrr... asta înseamnă că vorbele frumoase, complimentele, micile gesturi galante trebuie încuiate în sertarul cu "ce mişto e începutul unei relaţii"? După ceva vreme petrecută cu acelaşi bărbat, femeile tind să se simtă din ce în ce mai confortabil în compania lui. Asta e foarte bine, atâta timp cât starea asta nu se transformă în bigudiuri şi mască de argilă, purtate lângă el, pe canapea, în "lasă, dragă, ce să mai dau banii la cosmetică, mă epilez la primăvară, ce, parcă mă vede cineva pe sub blugi?" şi în a te aranja numai când mergi la nuntă/botez/parastas.

De multe ori, nici ei nu sunt mai prejos. Nu o să mă apuc să înşir tot "arsenalul" masculin de "relaxări" în confortul unei relaţii stabile, dar am remarcat că, îndeobşte, după ceva vreme, bărbatul începe să creadă că o palmă pofticioasă aplicată peste posteriorul titularei (belciugată sau nu) ţine loc şi de "eşti frumoasă" şi de "mi-a fost dor de tine toată ziua" şi de "hai să ne iubim". Dragilor, în afară de fund, sâni şi alte părţi componente, avem şi suflet. N-ar strica să vă amintiţi să-l pipăiţi şi pe ăla din când în când. Efectul s-ar putea să vă surprindă...

Ad Break

2011-12-21T18:31:00.000+02:00

Except for that of a dog, or that of a mother (birth or not) to a child, there is no such thing as love. Just good marketing (conducted consciously or not). Only seldom, and only if you are really lucky, what you see is actually what you get. But, more often than not, once you fall for the ad and you take the "product" at your home, after the first few hours, days, weeks or maybe months (depending on the quality of the material), you find hidden flaws that backfire when you least expect it. What can you do, since getting a refund is not an option? You either find that you've grown fond of the "product" and that it's hard to just dump it and get a new one, so you just take your miserable little self and make do with what you've got, or you discover you don't give a shit and just go out there and see what the market has to offer.

Should you decide on the second solution, you again have two possibilities: either learn your lesson and try to see beyond the sales strategy, or be a sucker for all the pretty colors and get stung once more. Of course, there is always a third option: decide to never buy again and go through life from one trial version to the next. At least, this way you won't regret having bought from the old catalog...

However, if, like me, you are loyal to a brand, I'm afraid you don't have that many options: just bite your fingernails, light another cigarette, swallow up that "up yours" you have been muttering, suck it in and keep doing what it was you were doing. You, my friend, are a sitting duck for a good salesman. Or woman, for that matter...

La început a fost cuvântul

2011-12-21T01:34:00.004+02:00

Oare?... Eu zic că, înainte de cuvânt, e gândul. Sau, mă rog, aşa ar trebui să fie la bipezi. Şi, mai înainte de gând, sentimentul. Adică, întâi simţi, după aia conştientizezi, recunoşti sentimentul respectiv, îl identifici şi abia la sfârşit îl verbalizezi. Adică îl pui în cuvinte. Oricât ne-am strădui să ne alegem vorbele, sentimentul din spatele lor reuşeşte, de cele mai multe ori, să îşi arate căpşorul de după ambalajul verbal mai mult sau mai puţin estetic în care ne încăpăţânăm să-l ambalăm.

"De ce te legi de formă? E doar un cuvânt..." Mda. Dar, oricât de compact am încerca să facem pacheţelul de cuvinte, pe ici, pe colo mai rămâne câte o părticică prost lipită, pe care un ochi antrenat sau doar cu simţul observaţiei bine dezvoltat o găseşte.

"O carte pe care am citit-o şi eu" e o cunoştinţă împărtăşită. "O carte pe care am citit-o noi doi" e complicitate. "Gigele, aş vrea să fac excursia asta" înseamnă că, la o adică, oricând ţi-ai putea pune hainele în valiză şi codiţa pe spinare cu Destination Anywhere. "Gigele, aş vrea să facem excursia asta" e deja o invitaţie.

De ce să te legi de formă? Pentru că ea vorbeşte despre fond. Haina nu îl face pe om, dar poate spune al dracului de multe despre el. Vorbele nu înseamnă mare lucru, dar, dacă ştii să le auzi şi, mai ales, să asculţi ce e dincolo de ele, ai deja o cu totul altă înţelegere asupra unei propoziţii, asupra unei fraze, a unei idei, a unui mod de gândire.

"De Crăciun, fii mai bun...

2011-12-17T21:45:00.001+02:00

...fii adevărat!" Aşa zicea reclama la Tuborg Christmas Brew. Dar, sunt oamenii mai buni de Crăciun? Dacă da, de ce? Dacă nu, de ce? La asta m-a făcut să mă gândesc Dragoş Cuzuban, care întreba pe Facebook: De ce oamenii sunt mai buni in perioada asta? Sau se presupune ca ar fi? E precum cu apusele vremuri ale sezonului de batut covoare? E o perioada pentru a fi mai bun, una a fi bun, alta a fi rau? De ce incep campanii de donat doar de sarbatori?

Dar... dacă de Crăciun eşti mai bun (cum cere reclama, şi nu doar la Tuborg, ci reclama la Crăciun, în general - şi aia pe care o fac agenţiile de publicitate, şi aia pe care o fac popii), eşti şi adevărat? Adică, dacă trebuie să fii mai bun doar pentru că ţi-o cere cineva, mai inseamnă că eşti mai bun? Oare nivelul tău natural de bunătate (admiţând că tu eşti eminamente bun) nu e suficient? Ce înseamnă să fii, de fapt, bun? Să dai de pomană? Să ajuţi pe cineva care ştii că are nevoie de ajutor? Dar, dacă faci asta numai de Crăciun, se mai pune? Dacă o faci numai ca să "se pună" mai contează ca act de bunătate? De fapt, bunătatea se măsoară în număr de gesturi, sau în constanţa unei stări, a unei atitudini? Când mă gândesc că toată lumea se străduieşte să fie "mai bună" de Crăciun, parcă bunătatea capătă o tentă "trendy". Ca o poşetă "de firmă" agăţată de braţul unei pisi de Dorobanţi. Dumnezeule! Bunătatea de Crăciun a devenit Louis Vuitton-ul trăirilor umane?!

Asta-i realitatea!

2011-11-15T01:23:00.001+02:00

Pe 11 noiembrie, Silviu Prigoană a reuşit să facă ceva ce nu i-a ieşit nici lui Einstein: o călătorie în timp. Prighi, cum cu afecţiune l-am numit noi mereu - chiar şi când se lăsa de fumat şi ne obliga să ne consumăm viciul afară, în viscol - Prighi, zic, a reuşit să adune la fostul Măr de Aur, Realitatea, aşa cum era în primul ei anişor. Aproape toată lumea - şoferi, redactori-şefi, operatori, prezentatori, regizori, producători, tehnicieni, reporteri, editori, oameni din administraţie şi Nea' Gogu - toţi au fost acolo.

Înainte de petrecerea aniversară aveam aceleaşi emoţii de dinaintea primului jurnal pe care l-am prezentat vreodată. Iar când am intrat în sală şi am dat cu ochii de oameni pe care nu-i văzusem de aproape zece ani, mi-au dat lacrimile ca la Stupize -Stupize. Poate că sună patetic pentru cineva care nu a făcut războiul din Irak la arma "Externe", sub comanda lui Ion Cristoiu, dar a fost aşa cum îmi imaginez revederea dintre foştii camarazi de pe front, pe timp de pace.

Pentru că aşa se lucra la Realitatea lui Prigoană: în regim cazon. Ca în "Private Benjamin": nu te opreşti decât dacă leşini, verşi sau mori. Nimeni nu se oprea. Exista un combustibil care ne împingea mereu mai departe: pasiunea. Râsetele, urletele, uşile trântite, certurile, împăcările, crizele de orgoliu şi efuziunile sentimentale ţineau cam cât o BETA decentă: cel mult un minut şi jumătate.

Aşa cum scrie Lucian Cambeşteanu, păream a fi rezidenţii permanenţi ai unui balamuc. Dar în secţia de cuminţi de la Republica am învăţat multe. Am învăţat să scriu ştiri, să le comunic, nu doar să le citesc. Am învăţat că cele mai mişto traduceri simultane îţi ies când ai cele mai ale dracului migrene, că simpla acţiune de a monta cu mâna ta o ştire are efecte terapeutice miraculoase asupra nervilor întinşi la maxim. Am învăţat că "muştele" de pe casetă nu bâzâie, că un "BĂĂĂĂI! Al Jazeera zice că..." poate fi echivalentul alarmei dintr-o staţie de pompieri. Într-un cuvânt, am învăţat TELEVIZIUNE. Şi am mai învăţat un lucru, pe care mulţi patroni de trusturi media nu l-au aflat niciodată: televiziunea este, de fapt, făcută din oameni, nu din scule, cabluri şi sateliţi. Silviu Prigoană a ştiut-o de la început. Şi, pentru asta, merită mulţumirile noastre, ale tuturor celor care am lucrat acolo, la Realitatea "republicană". Pe 11 noiembrie, am făcut un salt în timp. O întâlnire cu prieteni dragi. O reuniune de familie.

Prea-prea sau foarte-foarte?

2011-11-03T13:32:00.000+02:00

Zilele astea, dacă ne uităm la ştiri, vedem două atitudini de guvernanţi puse în atiteză: Papandreou şi Boc. Da, ştiu, singurul punct comun al celor doi este că sunt şefi ai Executivului în ţările lor - al nostru, doar pe hârtie. Grecia este, nu pe fundul găleţii cu rahat, mai degrabă pe fundul latrinei şi latrina e sigilată. Împrumutată şi răs-împrumutată, băgată în PIIGS, scuipată de toate ţările Zonei Euro, care nu ratează nici o ocazie de a mai arunca un ou clocit spre mama democraţiei mondiale. Într-un gest de clemenţă, restul Europei acceptă să şteargă jumătate din suma enormă pe care o datorează grecii. Ce fac ei? Spun că se mai gândesc dacă să implementeze sau nu măsurile de austeritate impuse de creditorii internaţionali. În fond, ca întemeietoare a însăşi noţiunii de democraţie, Grecia nu face altceva decât să rămână fidelă propriilor principii: vox populi, vox dei. Asta, repet, după ştergerea unei părţi din datorie şi în condiţiile în care Atena ar mai avea nevoie de MULŢI bani. Tupeu? Exces de testosteron? Inconştienţă crasă? Tembelism politic? Poate...

În acelaşi timp, văd un premier care, la întrebări despre buget, prognoze economice, previziuni de creştere, în general, la orice fel de întrebare legată de finanţele ţării sale, răspunde invariabil: "Să vedem ce zice FMI". Cum adică? De acord, FMI, Banca Mondială şi Comisia Europeană sunt "băncile" tale. Dar, oricâte credite ai avea, nu banca îţi scrie lista de cumpărături. Banca nu vine la tine acasă să-ţi ceară să vinzi televizorul şi să scoţi la mezat hainele puţin purtate, să îl omori pe bunicul în somn cu perna că nu mai ai bani de medicamente şi să te tratezi de diabet şi cancer cu ceai de gălbenele că nu mai ai voie să mergi la spital. Mai ales în condiţiile în care nu ai dat vreun semn cum că ai fi rău platnic. Dacă tu, Guvernul României, aştepţi să vină mereu altcineva care să-ţi spună ce se va întâmpla cu ţara ta, nu este din exces de zel în a te conforma unor reguli, ci din exces de prostie, malformaţie care te împiedică să "naşti" un program de guvernare viabil. Cum s-ar spune, e a nu ştiu câta sarcină pe care Guvernul Boc încearcă s-o ducă la termen, cu multe greţuri şi glezne umflate, iar copilul se naşte mort. Poate că ar trebui să nu mai încerce, zic. Poate că aşa au zis şi ei, şi s-au hotărât să adopte. Copilul altora. În speţă, pe al lui Jeffrey Franks. OK, dar nu au nici o preferinţă? Primul orfan care le este pus în braţe e luat acasă şi culcat în pătuţul pregătit încă din 2008? Se pare că da.

Acestea fiind spuse, mă întreb ce e de preferat? Un guvern cu prea multe cojones, sau o adunătură căreia astfel de "dotări" îi lipsesc cu desăvârşire?

După 20 de ani

2011-10-28T23:13:00.003+03:00

Regi, regine, prinţi, prinţese, rochii frumoase îmbrăcate de femei care ştiu să le poarte, smoking-uri şi papioane (cu excepţia unor cravate rătăcite la un eveniment black tie), saluturi de suverani care pot să cuprindă o sală întreagă dintr-o singură privire, dând senzaţia fiecărui muritor de rând din încăpere că a fost văzut şi că prezenţa lui acolo e importantă. Muzică frumoasă, orchestra Armatei cu lacrimi în ochi la Imnul Regal şi un fost suveran care nu a încetat nici măcar o clipă să fie rege. Ştiu, mă repet, dar e chestie de naştere, nu de abdicare sau desemnare. Uitându-mă la concertul aniversar de la Operă, aveam senzaţia că fac parte dintr-o poveste extraordinară, că văd, aievea, perindându-se prin faţa ochilor mei, personajele luminoase din toate poveştile copilăriei mele, întrupate în mod miraculos. În acelaşi timp, aveam un îngrozitor sentiment de pierdere iremediabilă. Ştiam că ceea ce văd are să se termine în mai puţin de două ore şi că în jurul meu, lumea avea să fie populată din nou de balauri, zmei şi alte personaje. Tot de poveste, ce-i drept. Numai că personajele negative din poveşti par să aibă o uluitoare capacitate de regenerare. Mereu, când tai capul balaurului, alte trei îi cresc în loc. Mi-ar fi plăcut ca, în loc de gogâlţul prezidenţial din sticla de şampanie de Revelion, să ascult mesajul regelui. Aş fi preferat ca preşedintele jucător să nu fi avut nici măcar posibilitatea de a visa să devină şef de stat. Aş fi fost fericită să fiu reprezentată în lume de un om demn, educat, elegant, mândru şi cu o ţinută impecabilă, şi nu de o vietate viscerală, lipsită de scrupule şi de onoare. Mi s-ar fi părut extraordinar ca fiica celui care ocupă cea mai înaltă poziţie în România să dea numele ei unei Fundaţii, şi nu maşinii pe care o conduce, să vorbească limba română cu accent englezesc, dar multe limbi străine impecabil, în loc să fie o biată creatură semi-necuvântătoare. Mi-ar fi plăcut ca şeful statului să capete legături de rudenie cu case regale, nu cu clanuri mafiote. Aş fi fost mândră ca România să fie considerată parte a lumii civilizate, nu un loc nefrecventabil din Europa de Est. Toate astea ar fi putut să se întâmple acum 22 de ani...

foto: adevărul.ro

Mai vreau

2011-10-25T10:32:00.004+03:00

Bun simţ, eleganţă, palme morale mult mai dureroase decât un pumn, limbaj civilizat şi vocabular bogat, ton reţinut, chemare la înlocuirea atitudinii de şef de tarla, cu cea de şef de stat, cu patriotism, chiar dacă sună desuet. Respect faţă de vârstnici, grijă faţă de bolnavi, recunoaşterea faptului că nu putem avea viitor dacă nu ne cunoaştem şi nu ne respectăm trecutul. Morală, credinţă şi memorie. Ţinută regală. Unii oameni au norocul de a se naşte aşa. Unul dintre ei a venit pe lume acum 90 de ani. La cât mai mulţi ani, Majestate! Pentru că porţia asta de normalitate cu sânge albastru mi-a plăcut şi mai vreau.

De când e lumea

2011-09-26T20:02:00.004+03:00

Citesc Courtesan, de Diane Haeger, o carte despre favoritele regilor. Despre felul în care şoaptele lor dulci, picurate cu consecvenţa otrăvii în urechile monarhilor, reuşeau să creeze sau să strice alianţe. Să ridice oameni şi să-i aducă în cercul restrâns al anturajului regal, sau să-i trimită în bejenie, smulşi din culcuşul lor cald şi moale de brocart şi mătăsuri, pe care şi-l construiseră prin ani de compromisuri mai mult sau mai puţin umilitoare, la Curte. Despre faptul că regii, la urma urmelor nişte fiinţe care, odată ieşite din Sala de Consiliu, se lăsau conduse de testosteron direct în apartamentele favoritei, ar fi dat aproape orice pentru a nu pierde farmecele unei anumite doamne, care reprezenta tot ce nu era regina. Aceasta din urmă, pe de altă parte, nu avea altă vină decât aceea de a fi parte dintr-o înţelegere politică, o garanţie a unei alianţe şi o furnizoare de moştenitori legitimi pentru tron. Atât. Favorita, în schimb, era căldura, pasiunea, înţelegerea şi suma de viclenii tipic feminine pe care regele le plătea scump. Uneori, mai scump decât era cazul. Dincolo de bijuterii şi alte asemenea mărunţişuri care ar fi hrănit lejer un sat întreg, preţul unei curtezane putea fi un titlu nobiliar, o proprietate imensă, un soţ bogat, urât şi tolerant, care să-i asigure doamnei respective un venit constant şi un statut respectabil. Toate acestea, oferite cu dragoste şi înfrigurare, de rege.

P.S. Astăzi, în CSAT, s-a decis ca Elena Udrea, soţia domnului Cocoş, să primească în grijă, la Ministerul Dezvoltării, Agenţia de Cadastru.

foto: wikimedia.org

Monarhie la pachet. Boabe sau măcinată?

2011-09-22T22:37:00.005+03:00

Într-o mirobolantă (Igaş, nu e înjurătură, caută în DEX) apariţie la B1, Divinul Zero zicea că opoziţia vrea să aducă monarhia în ţară. Eu una m-aş bucura, sincer, deşi acum câţiva ani credeam că regilor le stă bine în cărţile de istorie, în romanele de capă şi spadă şi la Buckingham. Dar m-am convins între timp că ţările în care există monarhie, nobilime şi tradiţii legate de asta sunt... altfel. În bine, altfel. Au ţinută, au eleganţă, au bun simţ, bune maniere. Da, ţările. Deci, cum ziceam, ar fi extraordinar, din punctul meu de vedere, ca România să redevină moharhie. Dar... cum?

Divinul zice că PSD, PNL şi cu Voiculescu (wow, adică dom' profesor face cât un partid?!) vor să ADUCĂ monarhia. Repet, cum anume? E voie să treci cu ea prin vamă? Se plăteşte taxă suplimentară? O aduci ca în bancul ăla cu ardeleanul şi melcii? "Hai, hai cu tata, că acu' ajungem"? O laşi într-un coş pe preşul Cotrocenilor, cu un bileţel pe care scrii "O cheamă Monarhia. Să aveţi grijă de ea că s-a născut din dragoste de ţară"? Dar dacă ea, monarhia, nu vrea să fie adusă? Dacă se zbate? Dacă dă din picioare? Dacă lasă deoparte protocolul, îi dă lui Ponta o bucată de îi sar ochelarii de pe nas şi fuge la Londra, unde lumea o respectă? Nu e foarte clar... Domnu' Divin, explicaţi, dom'le, să priceapă tot omu' care sunt reglementările internaţionale cu privire la deţinerea şi trasportul de monarhii? Nu de alta, dar aşa cum pui problema, zici că monarhia asta e o marfă care poate fi cărată de colo-colo, cum ar fi blugii pe vapor, de pildă.

Evident, ca orice produs, şi monarhia are dezavantajele ei. Un exemplu l-a dat, desigur, tot Divinul. Care a grăit cam aşa: regele nu ţi-l alegi, el lasă moştenitori. Şi, dacă se naşte unul cu dizabilităţi, rămâi cu el în fruntea statului. Ciutacu zicea: dacă primul născut e un diliu, asta e, moşteneşte tronul. Am o veste: nu e nevoie de legea falică pentru a avea un diliu în fruntea statului. Se poate şi prin vot democratic, liber exprimat în 2009.

Teodor Baconschi, ambasadorul pubelei

2011-09-13T00:43:00.006+03:00

Baconschi e ciorditor, păduchios şi nespălat. Sportul pe care îl practică în mod constant este cerşitul. Baconschi salută spunând "S'il vous plait, monsieur..." Baconschi ştie că Bucureşti înseamnă pubelă.

Spuneţi că nu-i adevărat? De vreme ce francezii au spus toate astea despre români, iar ministrul ROMÂN de externe a replicat, cu duioşia cu care ar privi un ţânc care trage cu praştia după vrăbii "e doar o glumă", înseamnă că acceptă şi îşi asumă această caracterizare. Că se recunoaşte în descrierea celor de la Canal Plus.

"Dar sunt lucruri adevărate!" vor spune unii dintre voi. Da, suntem o naţie cu o majoritate copleşitoare de mitocani care ascultă la maxim manele în maşini de lux, care se scobesc în dinţi cu unghia lungă de la degetul mic, care îşi sug măselele după ce au sorbit zgomotos ciorba, care râgâie a usturoi după 10 mici fripţi pe grătarul scos în faţa porţii, care scuipă pe stradă, acolo unde leapădă şi diverse ambalaje mai mici sau mai mari, care lasă în urma lor munţi de gunoaie atunci când ies "la iarbă verde", care consideră că supremul compliment care îi poate fi adresat unei femei e o palmă zdravănă peste fund, care cred că Dan Diaconescu e om de televiziune, că Daniela Crudu e frumoasă, că Elena Băsescu e un model pentru tineret, că Divinul Zero e cel mai tare preşedinte din istorie şi Teodor Baconschi un bun ministru de externe.

Da, asta e majoritatea. Dar asta o pot spune eu. O poţi spune tu, cititorule. O poate spune întregul popor român. Însă nu un străin. Când tu spui "sunt un dobitoc" e autoironie. Când altul îţi spune "dobitocule", se cheamă că te-a jignit. Când şi-ar spune-o domnul Baconschi, nu aş sti cum s-o iau... Drept autoironie sau constatare amară?...

foto: napocanews.ro

Ce s-a intamplat, de fapt, la WTC?

2011-09-11T16:35:00.001+03:00

Pe 11 septembrie 2001, nu America a fost atacata de terorism; ce s-a intamplat cu adevarat in dimineata aia nenorocita, a fost ca omenirea a fost coplesita de rautate. Se spune ca iubirea e cea mai mare forta din lume. Dar ura are si ea momentele ei de glorie. Unul din ele a fost acum 10 ani. In ziua in care aproape 3 mii de oameni au murit degeaba, fara macar sa stie cine le-a fost calau, fara sa aiba alta vina decat aceea de a se afla in calea puterii nimicitoare a raului. Ascult, inca, numele celor carora le-a fost furata viata si nu ma pot gandi decat ca sunt mult mai mult decat nume. Sunt povesti, sunt iubiri, sunt esecuri, sunt visuri implinite, sunt liste de cumparaturi si plinuri de benzina, sunt duminici in familie, sunt ipoteci, scutece, latrat de catei in suburbii si dimineti cu ziar la usa, cu zambet si miros de cafea. Luati toate astea, adaugati cateva milioane de franturi de viata si inmultiti cu 2.977. Asta a pierdut America acum 10 ani. Asta am pierdut cu totii. Oare am invatat ceva?...

Ţine-o pe bunica în geam

2011-09-05T18:03:00.011+03:00

...până vine pensia. Propteşte-o de un scaun, pune-i bigudiuri, dă-o cu roşu în obraji, eventual desenează-i, cu ruj, un zâmbet, să pară vie.

Pedeleu' nu o ţine pe bunica, ci pe un deputat UDMR. Domnul deputat Călian a cerut în plenul Camerei să nu se constate decesul bietului om (mort de vreo săptămână). El a invocat motive de procedură, dar eu cred că, de fapt, Călian nu a vrut să-l discrimineze. În fond, ce, dacă omul e mort, asta înseamnă că nu se poate exprima liber şi democratic, prin vot? Faptul că nu mai ai puls şi că prin vene îţi curge nu sânge, ci formol, nu e un motiv întemeiat să nu pui mâna (fie şi cu rigor mortis) pe cartela de vot electronic şi să susţii voinţa coaliţiei.

De fapt, domnul Călian aproape că a spus pe şleau ceea ce Traian Ungureanu doar a sugerat, printr-un "spirit de glumă" la Şcoala de Vară a Tineretului PDL: "Nu aveţi şi o aplicaţie Delete USL?" Aşa l-a întrebat pe Boc, care se juca vesel cu iPad-ul lui, ăla de şase sute de euro, pe care şi-l permite tot bugetarul.

Adică să stârpim Opoziţia cu DDT (că tot ne numim partid DEMOCRAT), iar noi să ne înconjurăm de oameni fideli necondiţionat. De preferat, zombi.

Corect! De ce să mai declarăm decese şi să umplem cimitire? Propun să nu se mai dea colivă şi loc de veci, ci carnet de partid şi buletin de vot. Întru veşnică pomenire, amin!

P.S. Poate că totuşi Coaliţia mai lasă ceva Opoziţie, măcar aşa, de prăsilă. Nu de alta, dar fără opoziţie, despre ce ar mai vorbi la Şcoala de vară? Că doar nu despre proiecte de legi, sisteme de guvernare şi planuri de viitor. Şcoala de vară a tineretului PDL a fost mai degraba Şcoala de caterincă, miştouri şi golăneală pentru ăia mici care tre' să preia ştafeta în gaşca de combinatori.

foto: www.onlinejokeshop.co.uk

Pentru o minoritate, din fericire, restrânsă

2011-07-25T16:40:00.003+03:00

Dragii mei, o "dispută" iscată de postarea Bona Filipineză mă face să enunţ câteva reguli - altminteri de bun simţ, zic eu - dar care pentru unii (puţini, din fericire) trebuie scrise negru pe alb. Sau pe galben-verzui, în fine.

Blogul meu este un spaţiu public. Aşadar, oricine este bine venit să citească şi să emită opinii. Apreciez criticile, în măsura în care sunt exprimate într-un limbaj decent şi sunt argumentate. Nu voi mai publica, însă, comentarii de genul "eşti proastă". OK, poate că sunt, sau poate că e doar o părere emisă de un cititor, dar aş prefera să mi se demonstreze asta măcar printr-un silogism simplu. Nu voi mai publica nici comentarii postate anonim. Oameni buni, puneţi-vă imaginaţia la contribuţie şi găsiţi-vă măcar pseudonime, dacă nu îndrăzniţi să vă asumaţi ideile sub identitatea reală. Nu pentru că mă roade curiozitatea, ci dintr-un motiv mult mai simplu: dacă am 5 comentarii anonime de la 5 persoane diferite, eu de unde ştiu care-i care, că nu-s Mafalda?!

Spuneam că, mie una, astea mi se par lucruri de bun simţ. De ce? Blogul meu e casa mea. O casă deschisă, unde vă aştept şi vă primesc, cu drag, pe toţi cei care vreţi să mă vizitaţi. Acuma, e frumos să vii la om in casă şi să-l injuri? Poţi să te contrazici cu el până în pânzele albe; dacă o faci pe un ton civilizat, îţi mai toarnă un şpriţ şi, la sfârşit, îţi zice să mai treci pe la el, că are ce vorbi cu tine. Dacă-i zici de mă-sa, îţi ia paharul din mână şi te dă afară în şuturi. Cu alte cuvinte, mi casa, su casa, dar ştergeţi-vă pe picioare când intraţi.

foto:sodahead.com

Amy, you ain't coming down from this high, love...

2011-07-24T11:05:00.009+03:00

Nu voiam să scriu despre moartea lui Amy Winehouse, pentru că sunt supărată pe ea. Avea atâta voce şi talent cât să devină următoarea Janis Joplin şi... aproape că a devenit. A murit stupid, ca Janis, când cursa ei nebună pe spinarea calului sălbatic numit abuz s-a terminat brusc. E numai şi numai vina ei şi nu contest asta. De aia şi sunt supărată. Şi, aşa cum spuneam, chiar nu voiam să scriu despre ea. Dar, când am citit adineauri un comentariu postat pe facebook, m-am hotărât să spun,totuşi, câte ceva.

Scrie un domn aşa: "BAI NENE! Ce kkt. A murit o narcomana de mana ei! Ce atata compasiune si pareri de rau! Culmea, canta chiar melodii despre cum e ea mama zmeilor si nu vrea sa intre la dezintoxicare... Lume e mai buna fara ea! Un drogat in minus. Niste zeci de milioane to go..." Pe lângă faptul că, în afara cazului în care e vorba despre un criminal odios, dispariţia oricărei fiinţe umane merită compasiune şi păreri de rău, eu nu ascultam şi nu apreciam muzica lui Winehouse pentru că mi-o imaginam trăgând pe nas sau ducând la gură, cu mâna tremurândă, paharul cu whisky, ci din cu totul alte motive. Da, a cântat despre cum nu vrea să meargă la rehab, dar era vorba de alegerea ei. Pe unul care îţi spune că vrea să se sinucidă, îl scuipi? Cam asta spunea şi ea, de fapt. Dacă ne gândim la Leaving Las Vegas, sinuciderea prin băutură e o variantă fezabilă. Durează un pic mai mult decât dacă te arunci în cap, dar tot acolo ajungi. Însă Amy nu a cântat numai despre asta. A cântat despre suferinţă, iubire, greşeli şi facts of life. Love Is a Losing Game, Valerie, I'm No Good sau... Back to Black. Cum poate spune cineva că lumea e mai bună fără un artist talentat? Cum era omul respectiv între patru pereţi, de ce a făcut alegerile pe care le-a făcut, astea nu sunt lucruri pe care să le judece alţii. Cu ce e mai rău "un drogat" - aşa cum se exprimă domnul respectiv - un om talentat, dar bântuit şi slab, aşa cum aş spune eu, decât nişte iluştri anonimi care nu fac nimic remarcabil în viaţă dar sunt straight and sober? Cu ce contribuie aceştia din urmă la bagajul omenirii?De ce ar fi lumea mai bună fără "nişte zeci de milioane" de dependenţi? Poate fără nişte milioane de traficanţi, o, atunci da, lumea ar fi cu siguranţă mult mai bună. Dar, deocamdată, lumea e aşa cum e. Cu dependenţi de alcool, de nicotină, de cofeină, cu dependenţi de droguri mai tari, cu gambleri, cu dependenţi de sex, cu dependenţi de diete, cu dependenţi de putere, cu dependenţi de mediocritatea călduţă şi cumsecade, care le dă siguranţă. Cu toţii suntem dependenţi de ceva. Dar lumea e frumoasă pentru că ne are pe toţi.

Bona filipineză

2011-07-19T23:59:00.005+03:00

Dacă n-o ai, eşti de rahat. Eşti nimeni pe stradă, vorba lui Badea. Nu exişti. Partea nasoală e că bona filipineză a devenit un accesoriu, ca o poşetă LV sau ca un chihuahua care îşi iţeşte căpşorul din vreo geantă Burberry. Partea şi mai nasoală e că fetele astea, multe dintre ele cu o educaţie şi o inteligenţă mult superioare angajatorilor, au ajuns să fie tratate ca nişte accesorii. Azi, la o terasă din Herăstrău, mă uitam, oscilând între greaţă şi furie, la două pisi dintre care una avusese grijă să şi procreeze ca să nu se piardă gena ţopeniei. "Doamnele" stăteau la masă cu progenitura. Bona, filipineză desigur, se aşezase cuminte la masa alăturată. Avea grijă să nu le privească, să nu zică "doamnele" că se uită în gura lor. Evident, nu i s-a oferit nici măcar un pahar cu apă. A primit, în schimb, sarcina de a plimba şi copilul unei a treia ţumpi care aterizase la masa celor două. "Iu chen gău... ăraund... end... ăăăă..." a zis într-o engleză stâlcită a treia ţumpi. "Yes, I understand", a răspuns, cu un accent aproape perfect, bona. A plimbat plodul nr.2. A revenit. Nici "mulţumesc", nici... Şi-a reluat locul la masa de lângă "doamne". Tot nimic. Am vrut să mă duc să-i ofer o limonadă. Limonadă, nu altceva, pentru că fix asta beau cele trei mimoze. Ar fi fost un statement, "nu o mai trataţi de sclavă, e egala voastră, ba chiar cu nişte capete peste voi, ţoape ajunse ce sunteţi". Nu am făcut-o. Pentru că m-am temut că o să se uite la mine, la limonadă, o să se simtă jignită şi o să refuze. Cu aceeaşi demnitate cu care le suporta pe muierile alea trei şi plozii lor răzgâiaţi. Micuţa filipineză din Herăstrău mi-a adus aminte de tabloul meu preferat al lui Degas: Absintul. E atâta tristeţe, atâta singurătate în privirea femeii din tablou, încât aproape că simţi toată amărăciunea vieţii ei, strânsã în gustul absintului verzui pe care îl are în faţă. Îţi vine să întinzi palma să o mângâi. Şi te opreşti la jumătatea gestului, de teamă să nu îţi dea peste mână. Pe oamenii demni, mila îi jigneşte.

Three Hours Of Damn Good Medicine

2011-07-13T01:46:00.008+03:00

Last Sunday I got high. I didn't sniff, I didn't smoke, I just listened. How does one man gain control of more that 50,000 in a sec? The instant I saw the band on stage, I forgot I was ever hot, thirsty, sweaty and with sore feet from the long wait in the July sun. Every single person in the audience of the Bon Jovi concert in Bucharest had the distinct feeling the band was there for them, and them alone. I sang, I cheered, I screamed, I wished Richie happy birthday, Hell, I even cried when they sang Bed of Roses...

I am 31 now, but for more than 10 years of my life I had Bon Jovi posters on the walls of my room and not even an earthquake could unglue me from the TV when In These Arms was on... I was never a fan in the exact meaning of the word; first, I just knew Jon and Richie sang great and looked good - give me a break, I was a teen, we only go skin deep at 15. Then I started paying attention to the words and they touched something deep inside of me. And it stayed there. It raises its pretty head every time I hear one of their songs. That's why this show was everything I hoped it would be. The incredible energy, the pure passion coming out through their pores... That's Love, That's life. That's Bon Jovi. That's one man who, through 3 hours of live singing, twisting and shouting, never skipped a beat. His voice never wandered, his smile never left his face. His warmth never left the square where he sang. That's another man who, after having faught and won the war he waged on the dark side of himself, went up on stage to make love to that guitar. My God, those solos...

You wanted to make a memory? Well, you did. You guys proved you weren't born to follow. You were born to lead. To set trends. To become the icons that you are.

Ză Greit Eşec Ăf Prezidănt Băsescu

2011-06-09T23:21:00.004+03:00

Mistăr prezidănt ăv Rumeinia uăz in Landăn, uer, ăz ui ol nău, it iz veri dificălt tu spic in Ingliş. Zerfor, hi ădepted ză biutiful lenguigi ăv Şeicspir tu ză ivăn mor biutiful lenguigi ăv Eminescu. End he saundid samuăt laic uăt aim raiting hiăr.

Gata, că mai am un pic şi îmi fac neuronii scurtcircuit. Deci aşa a vorbit Divinul Zero la Londra, unde nu cred că auditoriul a înţeles mare lucru din ce a avut el de spus, deşi omul a guiţat numai lucruri interesante, cum ar fi despre "ză eşec" (sic!) of nu-ştiu-ce, despre "politişiăns condemn" şi despre cum a pus "on trac" whatever bla-bla. El o fi vrut să zică "on track", pe linie adică. Pe gură i-a ieşit însă cum că ar fi pus "pe camion". Aoleo, mai are ceva de vândut pe naşpa la export? Păi, dacă tot se (re)apucă de bişniţă, poate câştigă şi el un ban şi îşi ia meditator la engleză sau, şi mai bine, un translator. Ca să priceapă şi Divinul:

Mistăr Băse Ză Greit, ior meiching as luc laic şit, chent iu faching ghet ă disănt transleităr? Pliz, mai iărs ar stil bliding...

foto: http://beautifulfeettoronto.blogspot.com

România, ţara legată cu sârmă

2011-06-06T23:41:00.005+03:00

Nu o să spun aşa cum am tot auzit azi la televizor, că e cumplit de grav faptul că un tren a fost "reparat" cu scotch, o creangă şi o bucată de sârmă. Nu e grav; e doar reprezentativ. Tipic. Mi se pare absolut firesc ca, în România, un intercity să fie reparat ca Trabantul vecinului. Corect. Îl tragi pe dreapta, te bagi sub el, vezi unde a crăpat cartonul şi pui un pic de scotch. Bine, la Trabant mergea şi cu Pelicanol, da' intercity-u' e mai sofisticat...

"E incredibil!" exclama Adriana Nedelea la Realitatea TV. Nu e incredibil. E de aşteptat. Trăim într-o ţară în care poliţiştii nu pot fugări hoţii pentru că, fie nu au benzină, fie nu au maşinile de serviciu asigurate şi, în ambele cazuri, salariul nu le ajunge să mănânce ei şi eventual familiile lor, darămite să mai facă plinul maşinii cu nino-nino şi să-i plătească rata la CASCO?! Oricum, poliţiştii, dacă îi întreabă cineva de unde au agende (obligatorii), coli pentru imprimantă, pixuri şi multe alte consumabile (nu sunt sigură în privinţa gloanţelor, dar nu e exclus ca lucrurile să stea la fel), dacă îi intrebi despre astea, zic, îţi răspund ca porcuşorul isteric: "MI-AM ADUS DE-ACASĂ!!!"

Tot "de acasă", sau mai bine zis din donaţiile colegilor din ţară sau plecaţi să câştige o pâine în străinătate, au venit şi banii de care avea nevoie pentru tratament un tânăr poliţist care a plecat la post şi a venit în comă. Deci, cum ar veni, a păţit-o în misiune. Adicăştelea, felicitările, masa şi dansul ar fi trebuit suportate de Ministerul de Interne, în frunte cu domnul semi-necuvântător Igaş. Ăla care a zis că poliţiştii nu vor, dom'le, să se suspende de voie bună până trece criza. Cum adică, de voie bună? Adică să se suspende şi s-o ţină tot într-un şpriţ până îi chemi tu înapoi, măi Traiane? Poate pui tu, de BUNĂ VOIE mâna pe o carte de gramatică şi pe un vocabular, că mai ai un pic şi-l detronezi pe Marean Almanahe.

Revenind la Codruţ Oprea, că aşa îl cheamă pe băiatul ăla care tot în comă zace, unul din superiori (ca rang; ca regn nu cred) i-a spus tatălui lui Codruţ că medalie şi avansare în grad primeşte doar dacă moare. Din seria Andreea Marin la Surprize, Surprize: "fiul Dvs. are cancer; cum vă simţiţi?"

Incredibil? Neeaaaah... E normal. Normalul nostru. Tocmai de asta, România ar trebui legată cu sârmă. Ghimpată. Legată strâns. Şi păzită bine. Să nu mai iasă nimeni, iar ăia fraieri care vor să intre să plătească dracu' bilet dacă vor să vadă spectacolu', că aşa e la circ!

foto: http://fineartamerica.com

Clubbing. Reguli de buna purtare (1)

2011-06-05T02:49:00.001+03:00

Nu e un clasament, le scriu exact asa cum imi vin in minte:

1. Nu toti pantofii cu toc sunt pantofi de seara. Nu ajunge sa scrie pe ei Jimmy Choo sau Christian Louboutin; baietii astia fac si incaltari de strada (si nu ma refer la strada in sensul in care ar crede fetele care m-au scanat la intrare ca sa se prinda daca sunt concurenta, titulara sau sor-sa)

2. E urat sa lasi paharul gol pe o masa la plesneala, chiar daca ai venit la agatat, nu ti-a iesit si esti in drum spre un loc mai ofertant

3. Pantalonii cu turul lasat le vin bine celor mai multe femei, dar nu si celor mai multi barbati. Majoritatea arata ca si cum s-ar fi emotionat pe ei, sau ca si cum ar fi primit nadragii de pomana de la unu' cu fund mai mare

4. Toate ne-am iubit papusile Barbie in copilarie; nu e nevoie sa ne deghizam intr-una ca sa demonstram asta.

Va urma...

De ce a traversat găina strada sau Jeffrey Franks a mâncat covrigi

2011-05-03T00:35:00.003+03:00

Aşa, şi? Păi... Jeffrey Franks e şeful delegaţiei FMI şi te-ai aştepta din partea lui să baloteze masa de prânz într-un local cu ştaif, cu preţuri mari şi fiţe pe măsură. Şi totuşi, de ce omul care dictează bugetul, concedierile, tăierile de pensii şi salarii şi creşterea TVA-ului a ales să mănânce covrigi? De poftă? Neaaah...

1. Ca să-şi creeze o imagine de om apropiat românului obişnuit, care dacă îşi ia o şaorma trebuie să renunţe la ţigări, că nu-l ajută portofelul

2. Ca să ne demonstreze că se poate mânca în oraş şi cu bani puţini, în vreme de criză şi că e de preferat să alegem un covrig la colţul străzii în detrimentul unei porţii de spaghete bune la o crâşmă italienească mişto

3. Ca să ne arate că, vezi Doamne, şi la ei, la greuceni, e criză.

Ar putea fi oricare din variante, toate 3, sau nici una. Poate că, pur şi simplu, a fost curios să afle la ce stau românii la coadă. Oricum ar fi, indiferent de motivul pentru care Jeffrey Franks s-a oprit la covrigăria aia, un lucru e cert: FMI a mâncat demult covrigul şi României i-a lăsat gaura.

Banii n-aduc sânge albastru

2011-05-01T05:24:00.007+03:00

Banii aduc multe lucruri, dar, din păcate, nu reuşesc să aducă majoritatea chestiilor cu adevărat importante. Cum ar fi simţul ridicolului, buna creştere, inteligenţa şi, nu în ultimul rând, nobleţea. Alături de alte milioane de oameni, am privit, la televizor, nunta prinţului William cu (actualmente) Catherine. Am văzut membri ai marilor case regale ale Europei si commoners. Mulţi dintre cei din urmă dobândiseră, prin fenomenul fizic de frecare (nu va gândiţi la porcării, chiar e un fenomen fizic) o vagă poleială de fineţe. Dar stratul nu era suficient de gros încât să pară de consistenţă masivă. Aşa că se vedea de la o poştă că era o simplă spoială. Există oameni care cred că banii pe care i-au făcut prin diverse mijloace pot compensa anumite carenţe de educaţie, de inteligenţă sau de caracter. Total greşit. Poţi sa aduci la Buckingham Palace un măcelar, un brutar sau pe fiica unui organizator de petreceri fără ascendenţă nobilă. S-ar putea ca primii doi să îşi cunoască foarte bine locul şi să ştie că a doua zi se întorc la prăvăliile lor şi îşi reiau rutina zilnică - "Câte doriţi? Cash sau card?" Cea de-a treia, in schimb, a început deja să creadă că locul proaspăt dobândit i se cuvine şi că îi era rezervat de când s-a născut. A cerut să nu i se mai spună Kate, ci Catherine. Eventual Ducesa de Cambridge. Sau, de ce nu, Prinţesa Catherine. Femeia pare să creadă sincer că milioanele tatălui ei pot cumpăra secole de etichetă, de bună creştere şi de sânge albastru. Nimic mai greşit. Toţi banii din lume nu pot subţia obrazul, nu pot transforma prostul gust in rafinament si nu pot crea bun simţ acolo unde el nu există. I guess money can't buy you much, after all...

De Paşti, găteşte regeşte

2011-04-22T18:01:00.005+03:00

E mai mult decât o carte de bucate, fie ea şi regală. E o carte de amintiri. E un jurnal de viaţă. E un album de familie. Fiecare reţetă propusă şi, atenţie!, încercată de principesa Margareta a României are o istorie, strâns legată de un cap încoronat, de un membru al unei familii regale, care, brusc, încetează să mai fie un suveran şi devine bunica, unchiul sau vărul de-al doilea căruia îi plăceau dulciurile, muşchiul de vită sau "chestia aia verde" cum a numit Regele Mihai pasta al pesto. Regina Mamă Elena este bunica Elena, cea care, în Vila Sparta din Florenţa, îşi bucura nepoatele cu îngheţată de cafea şi cartofi copţi umpluţi cu ou, toate pregătite de bucătăreasă, sub atenta şi regala ei supraveghere. Vreţi să degustaţi desertul preferat al ultimului rege al României? Nici nu vă costă mult... Aveţi nevoie de ou, ciocolată amăruie, smântână şi... de talentul gastronomic şi narativ al principesei. Toate reţetele din Cartea regală de bucate conţin din abundenţă un ingredient esenţial, care răzbate din fiecare rând tipărit: suflet.

Vinerea Mare

2011-04-22T12:35:00.006+03:00

Mi se părea și mai mare când eram mică. Bunica mea pregătea cozonacii... şi ce cozonaci! Mari, bine crescuţi, şi care, dacă rupeai din ei, se desfăceau fâşii-fâşii, ca vata de zahăr. Iar mirosul... Dumnezeule! Drojdia, vanilia şi coaja de portocală se combinau în ceva supranatural. Câteodată, în Vinerea Mare, găseam şi ouăle vopsite de cu seară, dacă nu cumva le vopsea a doua zi, înainte de Înviere. Niciodată în ultimii ani nu am mai văzut ouă în culorile copilăriei mele. Niciuna dintre vopselele şmechere de acum nu reuşesc să aducă într-un coş de nuiele curcubeul, aşa cum o făceau amărâtele alea de Gallus. De Înviere, stăteam la geam şi aşteptam râul de lumină care curgea dinspre Mănăstirea Caşin, cu sentimentul că asist la ceva interzis, clandestin. Aşa şi era, în anii '80... Apoi, aşteptarea Iepuraşului.... Care, ticălos urecheat, se încăpăţâna să ajungă abia după ce adormeam eu, oricât de târziu s-ar fi întâmplat asta, dar îl iertam de fiecare dată pentru că avea multe de cărat, săracul! Ouăle ciocnite, câte un Kinder adus de Iepuraş pe sub mână... Nu ştiu de ce, anul ăsta îmi amintesc de toate culorile, mirosurile, gusturile şi fericirile fiecărui Paşte al copilăriei mele. Oare, acolo unde e, i s-o fi făcut bunicii dor de mine, aşa cum mi s-a făcut mie de ea?...

De ce l-au arestat, de fapt, pe Vîntu

2011-04-21T17:21:00.005+03:00

...Dar nu cred că mai e cazul s-o spun eu, nu? Toată prosteala cu ameninţările, cu Ghiţă etc nu a fost decât pretextul care să-l priponească pe Eolian, în ajunul sosirii lui Nicolae Popa în România. De data asta, se pare că e pe bune, omul chiar va ajunge la Bucureşti. Când o începe să vorbească, probabil că mulţi or s-o rupă la fugă, din toate taberele politice şi nu numai. Acu', ce nu pricep este ce se crede că se rezolvă dacă Vîntu e la întristare? Că nu o să ia legătura cu Popa "ca să-l influenţeze"? Sper că nu asta e ideea, că atunci ar însemna ca procurorii să fie mai fraieri decât ăla cu "nuuuuu ştiu d'astea". Haideţi dom'ne, pârnaia nu e un impediment când vrei să comunici, să intimidezi sau să omori. Oricum, le recomand domnilor procurori şi altor băieţi care se ocupă cu redactarea de scenarii "de prostit proştii", vorba lui Badea, să se mai uite la nişte filme de acţiune sau să citească Il Principe a lui Machiavelli, că au scăpări grave. Probabil că Vîntu va sta mult şi bine la închisoare, fără un proces, fără o condamnare, aşteptând la infinit un termen de judecată. Ca parlamentarul Voicu. Şi nimeni nu va mai pomeni nimic despre acuzaţiile de şantaj, despre ameninţări, despre "crimele" comise cu sânge rege şamd. Exact ca în scandalul vămilor. Toată lumea a arătat cu degetul pe toată lumea, s-au făcut animaţii cu table de şah, mai aveau un pic şi-o arestau pe Elisabeta a Doua a Marii Britanii pe post de regină, Lincu a slăbit douăj' de kile într-o săptămână, totul a crescut ca un soufle şi, tot ca un soufle lăsat la rece, s-a şi fâsâit după ce Lincu a pronunţat cuvintele magice: Vasile Blaga. Asta se şi dorea. Să-i păteze cineva numele, suficient de rău încât nici măcar să nu mai viseze să candideze la şefia PDL. Dar, cum scenariştii sunt mediocri, n-au ştiut că după punctul culminant tre' să continui cu ceva, până la deznodământ. Altfel, se termină brusc, ca ursul fără coadă.

foto:antena3.ro, paginademedia.ro

Bate Vîntu prin proceduri

2011-04-21T10:41:00.005+03:00

În primul rând, vreau să fie foarte clar că nu mă mai leagă nimic de trustul Realitatea Media, în afară de câţiva oameni la care ţin şi care continuă să lucreze acolo. Deci, nu pot fi acuzată că sunt un tonomat al mogulului X sau Y. Cât am lucrat acolo, l-am înjurat pe Vântu cot la cot cu ceilalţi pălmaşi, în fiecare zi în care salariul întârzia. Aşa că nu fac parte din fan clubul omului. Îi admir însă inteligenţa şi abilitatea extraordinară. Lucruri care, din păcate, nu par să caracterizeze procurorii români, care au făcut o arestare "pentru şantaj şi ameninţare", în urma plângerii făcute de presupusul ameninţat şi şantajat, domnul Sebastian Ghiţă, nimeni altul decât cel care manageriază, sub contract, trustul lui Vîntu. Acelaşi Ghiţă care şi-a băgat picioarele în tot ce înseamnă politică editorială şi bun simţ, concediind de azi pe... azi, cei mai buni făcători de rating din postul pe care îl conduce. Orice patron de televiziune l-ar fi sunat pe manager şi i-ar fi zbierat în telefon cel puţin "Băăăăăă... Eşti prost? Îţi baţi joc de mine? Dacă te prind pe stradă te fac de nu te recunoaşte nici amica ta Udrea..." Ghiţă susţine că Vîntu i-a promis-o şi mai şi. Posibil. Sau poate că nu... Oricum, "proba" adusă de Ghiţă pentru susţinerea afirmaţiilor sale este o înregistrare audio, făcută, probabil, de el, că de "servicii" nu. Nu era o convorbire telefonică, ci una faţă în faţă. Din câte ştiu eu - şi din câte ştiu şi alţii, cărora le-a fost respinsă o astfel de probă - în România, înregistrările audio făcute de altcineva decât de autorităţi nu sunt admise ca probe în instanţă. Darămite să mai şi arestezi pe cineva în baza unei astfel de probe. Repet, nu-i iau apărarea lui Vîntu, oricum, sunt convinsă că îşi permite avocaţi adevăraţi. Doar mă mir de flexibilitatea bruscă a Procuraturii în privinţa administrării de probe. Iar are Divinul Zero nevoie de circ să mascheze vreo mânărie? Să ne amintim că, în trecut, tot dinspre părinţii FNI a venit praful în ochi: "l-am prins pe Nicolae Popa şi este în drum spre România". Nu l-a văzut nimeni la culoarea ochilor, doar în poze. "Freciu a fost arestat pe aeroportul Otopeni". Freciu era în redacţie, în ciuda încercărilor doamnei consilier A.V. de a mă convinge să nu cred ce văd, ci să cred ce-mi spune ea. Când ziariştii au înregistrat neoficial discuţii ditre PDL şi Divin, toate vedetele înregistrării au zis "nu recunosc nimic, aţi înregistrat ilegal, din punctul meu de vedere înregistrarea aia nu există." Probabil că, pentru moguli, Procurorii au un alt Cod Penal.

Înregistrarea aici.

Wow... Botis chiar a facut-o!

2011-04-20T11:54:00.001+03:00

Eu nu sunt asa de transanta cum a fost CTP la Realitatea. Nu il acuz pe Botis de penibil, dimpotriva. Mi se pare incredibil, fabulos, nemaipomenit faptul ca un ministru al tristului si complet neprofesionistului cabinet Boc a gasit in el insusi suficiente resurse de testosteron incat sa-si asume, chiar si cu o intarziere de o zi, gestul demisiei. Chit ca asa cum zice CTP, a facut-o "pentru ca a fost prins". Macar sa fi facut la fel si Anastase, Videanu, Severin sau Basescu. De porc ca am ajuns sa fim surprinsi de normalitate.

Pana la urma...

2011-04-20T10:03:00.000+03:00

...se pare ca Botis a avut cojones. Antena 3 zice pe surse ca ministrul muncii a demisionat, dupa scandalul cu ONG-ul consiliat de sotia lui.

Iorga. Narcisa Iorga

2011-04-20T00:44:00.008+03:00

O cunosc. Așa cum o cunosc mulți alții care, la un moment dat, i-au fost colegi, şefi sau subalterni în presă. Nu împărtăşesc chiar repulsia totală a lui Badea în ceea ce o priveşte, dar nici nu pot să spun că mi-a căzut cu tronc, ba chiar dimpotrivă. Mai ales că avem oareşce antecedente. De ea, mi-e mai mult milă decât altceva, pentru că înţeleg că toată răutatea asta afişată, de pitbull dezlănţuit în lupta sfântă împotriva vorbitului liber la teveu vine din nişte foarte mari frustrări. Dar nu asta era ideea. M-am uitat astă seară, aşa cum fac de multe ori, În gura presei. Tot aşa cum fac de multe ori, am râs în hohote şi, printre sughiţuri, am zis că omul n-are toate ţiglele pe casă. Şi m-a lovit o imagine: contabila sau contabilul Antenelor, uitându-se la Mircea Badea pe deasupra ochelarilor, şi numărând bani, pe măsură ce omu' de la tv scoate chestii pe gură:

- Uite-o pe Udrea cum îşi suge degetul... E bine că exersează!

- Douăş'cinci de milioane la CNA...

- Ministrul Botic... chiar, aş vrea s-o aud pe Bianca lu' Bote spunând "ministrul Botiş"

- Încă cinşpe, că asta a fost mai subţire...

Pentru binele lui, sper din suflet că Badea aduce mai mulţi bani decât decartează Antenele la CNA, pentru că, după standardele doamnei Narcisa (la mulţi ani de Florii) Iorga, În gura presei e o emisiune al dracului de scumpă.

foto: paginademedia.ro

...Si ne-am linistit

2011-04-19T14:59:00.000+03:00

Botis ramane, daca avea cineva vreun dubiu. "Conflictele de interese sunt foarte clar definite, dar aceasta nu este o astfel de situatie." Asa a zis adineauri Nelu Ministru'. Adica faptul ca el semneaza pentru fondurile pe care nevasta-sa le primeste nu e conflict. Adevarul e ca nici eu nu cred ca era vreun conflict. Ba chiar sunt sigura ca se intelegeau foarte bine toate partile implicate...

Tot creierul PDL...

2011-04-19T02:52:00.004+03:00

...s-a strâns la Blaga şi Preda (mai mult la Cezar decât la Cristian). În rest, neuronii membrilor de partid par să se fi transformat într-un mucilagiu portocaliu care îi face să debiteze inepţii de-a dreptul năucitoare, precum ideea lansată de doamna deputat Stavrositu, potrivit căreia întreaga poveste cu Botiş, nevasta şi banii europeni ar fi fost inventată de the usual suspects, adică Vîntu şi Voiculescu. Nici după ce Botiş cu guriţa lui a recunoscut în direct că soţia lui e consilierul unei asociaţii găzduite de un imobil care îi aparţine şi e plătită cu bani obţinuţi (indirect, e drept) prin semnătura lui, doamna derutată (sic!) nu era convinsă că nu şi-au băgat mogulii coada. Când, în fine, nu a mai avut cum s-o dea cotită, a început să-i facă ministrului o caracterizare mai ceva ca la cadre. E muncitor, e corect etc, etc... Mai avea să spună că are origine sănătoasă şi fugeam să-mi pun cravata de pionier.

Cum şi-o iau românii în Botiş

2011-04-19T00:50:00.005+03:00

Ministrul muncii are un ONG. La el acasă. Nu ştiu exact unde îl ţine... Poate în hol, să nu facă urme pe covor. Poate în sufragerie, să se laude cu el la musafiri. Poate pe balcon, ca să nu lase păr pe canapea. Sau în baie, sub chiuvetă, între Domestos şi rezerva de odorizant. Oriunde l-ar ţine, a primit suficiente fonduri pentru el cât să-i meargă bine şi s-o facă şi pe doamna Botiş consilier la ongu' ăsta. "Ar putea fi o problemă morală", spune ministrul. Aha. "Ar putea". Nu "este". Adică, ar putea fi o problemă morală, dacă am judeca-o după standardele unei ţări zdravene la cap. Noroc că nu e cazul României. "Iau în calcul varianta demisiei" zice tot Neluţu Botiş. Păi, nu te mai obosi, îţi spun eu că la calculul ăsta o să-ţi dea cu virgulă. Cum i-a dat şi Divinului Zero, după momentul Mihăileanu. Vă amintiţi?

- Domnu' preşedinte, nu vă supăraţi, când eraţi primar v-aţi dat singur o casă. E legal?

- Nu, hăhăhă....

- Păi şi aţi renunţat la ea?

- Nu, hăhăhă...

Vedeţi-vă de treabă, domnu' Botiş, ce dreacu', ne luăm dintr-atâta... Vorba aia, a dispărut flota şi nu s-a făcut gaură nici în cer, nici în contul cui a vândut-o. A furat Roberţica voturi cu TIR-u' şi n-a ridicat-o nimeni de pe scăunelul ei de la Camera Derutaţilor (sic!). A lăsat Cseke oameni fără spitale şi nu l-a călcat nimeni cu maşina... Chiar credeţi că iese deranj pentru 2 milioane, acolo? Nu vă mai faceţi, dom'ne, probleme, că nu-i bai. Românii se uită la măgăriile guvernanţilor cu aceeaşi resemnare cu care, la ţară, oamenii conduc mortul la groapă: "asta e, s-a dus, n-ai ce să-i faci..." Când v-oţi duce voi de la Palatul Victoria, o să vă cinstesc memoria cum o făceau dacii: dau petrecere.

Marfa vândută nu se schimbă

2011-03-18T01:24:00.006+02:00

Se spune că, dacă vrei să cunoşti un lucru, trebuie să-l priveşti de aproape. Dacă vrei să-ţi placă, trebuie să-l priveşti de la distanţă.

Ungurii (unii dintre ei, să ne înţelegem), când se uită la Ardeal peste gard, din siguranţa frontierei de stat, zic că parcă-parcă ar sări pârleazul. Păi, băgaţi, zic. Vreţi Transilvania? Luaţi de vă serviţi. La ţară, în România, pantofii se lasă la uşă. Din politeţe, cică. Voi să vă lăsaţi maşinile imediat după vamă, unde scrie "Welcome to Romania". Nu din politeţe, ci din simţ de auto-conservare. Ungaria se termină la graniţă? Şi autostrăzile. Bine, în Ardeal există o glumă de câţiva kilometri, pe care guvernanţii se încăpăţânează s-o numească autostradă, dar o să vedeţi că, în minunata noastră ţară, lucrurile nu sunt ce par a fi.

Vreţi Ardealul? Da' veniţi şi luaţi mai mult! Luaţi benzină, că e mai scumpă decât la voi. Luaţi asigurări obligatorii de sănătate, că oricum scoateţi alţi bani din buzunar ca să muriţi în spitale fără medici, fără paturi şi fără medicamente. Luaţi un loc în spaţiu şi staţi la coadă să vă înscrieţi copiii la şcoli şi grădiniţe de stat, că la creşe Boc mai are un pic de lucru. Luaţi pensii de 100 de euro după o viaţă de muncă, luaţi Codul Muncii Sclavagiste, luaţi sate fără şcoli şi dispensare, luaţi un învăţământ muribund, luaţi bătrânii umiliţi şi copiii născuţi fără viitor, luaţi politicienii proşti, mincinoşi şi ciorditori.

Vreţi Ardealul? Luaţi România la pachet. O SĂ NE DAŢI BANI S-O LUĂM ÎNAPOI...

foto: business-software.com

România. O ţară pe pământ, cu plata pe lună

2011-03-02T20:06:00.004+02:00

În vremurile demult apuse ale boom-ului imobiliar, un dezvoltator făcea reclamă parcurilor rezidenţiale pe care le construia, cu textul: "O casă pe pământ, cu plata pe lună".

Azi, piaţa imobiliară e mai degrabă SUB pământ. La fel şi România. Dar ţara ar putea împrumuta nu numai involuţia, ci şi strategiile de marketing de la real estate.

În scandalul vămilor (de care sunt sătulă ca de mere pădureţe), un om de afaceri italian susţine că i s-a cerut o sumă foarte mare de bani pentru anumite "facilităţi", dar i s-a oferit posibilitatea de a plăti în... rate.

Ofer gratuit, instituţiilor statului în care şpăgăreala a devenit sport naţional, câteva sloganuri sau, de ce nu, chiar idei de texte publicitare:

Te-ai săturat să dai, lună de lună, şpăgi la mai multe instituţii? Adună-le pe toate la noi! Fără birocraţie, fără cozi, fără chitanţă!
Nu mai vrei să plăteşti taxe? Alege şpaga! Acum, şi în rate. Fără dobândă.
La o şpagă dată, primeşti un loc de parcare în faţă la MAI (vezi Chelu vs. Fătuloiu)

Am ceva şi pentru Nuţi Udrea, tot moca. Nişte sloganuri de lipit brandului de ţară:

Come to where the cash is. Come to Romania.
Romania, land of tips.
Romania: no money, no honey.
Did you like "The Godfather"? It was just a movie. We are the real deal. Romania: an offer you can't refuse.

foto: thebsreport.wordpress.com

Degetul scrântit al Cotrocenilor

2011-02-24T18:59:00.005+02:00

Divinul Zero: "În MAI, oriunde pui degetul, apar elemente de corupţie". Asta îmi aminteşte de un banc: o blondă merge la doctor. "Domnule doctor, cred că sunt pe moarte. Oriunde pun degetul pe corpul meu, mă doare". Doctorul o examinează, după care o întreabă: "Doamnă, sunteţi blondă natural?" "Da." "Aveţi degetul rupt"...

Băselu' nu e blond, nici natural, nici vopsit. Dar poate că degetul e (co)rupt.

***

Corina Drăgotescu şi-a luat azi nişte bastârci prezidenţiale. Nemeritat, zic eu.

Prima: La întrebarea ei privind un posibil efect pervers al noului Cod al Muncii, şi anume dacă există posibilitatea ca mulţi angajaţi să aleagă retragerea din cauza noilor condiţii, ceea ce ar duce la creşterea numărului de pensionari, Divinul a acuzat-o pe jurnalistă că "aplică logica lui Vîntu" şi a expediat-o scurt, fără să-i accepte, cum le-a acceptat altor ziarişti prezenţi, o a doua întrebare.

A doua: Corina Drăgotescu a stat din nou la coadă la microfon, iar preşedintele - cum altfel - hăhăind - i-a spus că dacă era vorba despre un bărbat nu accepta, dar cum ea a stat, disciplinată, la rând, îi acceptă întrebarea. "Femeile disciplinate vă plac", a spus Drăgotescu, după care a formulat o întrebare legată de profilul adecvat sau nu al premierului. Replica preşedintelui? "Prezenţa la Cotroceni impune decenţă, astfel de insinuări merg la dumneavoastră la post, dacă vreţi să fiţi vulgară mergeţi în altă parte. Bună ziua!". Şocată şi cu obrajii arzând, Drăgoteasca a încercat să-i explice că era doar o întrebare despre profilul primului ministru şi că nu era nimic jignitor în asta. Nu. Nu era. Pe Divin l-a scos din papuci afirmaţia ei despre femeile care îi plac. Sau, mai bine zis, nu atât afirmaţia, cât propria interpretare a cuvintelor respective.

Corina Drăgotescu a păţit ca omul care, într-un oraş străin, întreabă o trecătoare despre adresa hotelului X, iar "doamna", ofensată de ceea ce îşi imaginase (sau sperase) ea că ar însemna întrebarea, răspunde scurt şi aiuritor: "Porcule, curvă-i mă-ta!"

Şi iar mă întreb cine are degetul rupt şi în dinţii cui s-a întâmplat...

foto: humorhound.com

Un guvern de SCAMAtori

2011-02-19T03:07:00.006+02:00

Ţara merge bine. Faţă de o scădere prognozată de 6,9%, s-a înregistrat o prăbuşire de NUMAI 6,5 procente. Turismul românesc şi-a revenit. Salariile au crescut. La fel şi pensiile. A spus-o Boc. Dacă vă uitaţi în buzunare şi nu găsiţi acolo decât scame, să ştiţi că sunt alea pe care le caută cei de la Realitatea şi Antena 3, aşa a zis Udrea. Au zis multe azi pedeliştii despre televiziunile mogulilor la ceremonia de confirmare a Robertei Anastase în fruntea filialei PDL Prahova. Confirmare, nu realegere, că alegerea presupune mai multe opţiuni, or ea a fost singura candidată. E de înţeles, de ce să o "confuzezi" pe Roberţel cu cifre mai mari de 1? Nu ştie, săraca, să numere.

Aşa cum am văzut-o eu, ceremonia de la Ploieşti a avut următoarele idei principale:

1. Noi, pedeliştii, suntem minunaţi dar neînţeleşi.

2. Mogulii sunt răi.

3. Realitatea TV şi Antena 3 dezinformează pentru că, de fapt, noi suntem minunaţi şi mogulii sunt răi.

4. Dacă nu s-ar uita la Realitatea şi Antenă, populaţia ar realiza că trăieşte bine.

5. Acea parte a populaţiei care totuşi nu trăieşte bine e doar o scamă pe caşmirul desăvârşit al reformei înfăptuite de noi, care suntem minunaţi.

6. Opoziţia moare de oftică pentru că noi suntem, cum altfel, minunaţi.

7. Să-ţi fie ruşine, Dinu Patriciu!

Concluzia? Oamenii ăştia trebuie să-şi schimbe urgent prafurile sau, dacă nu au făcut-o până acum, să apeleze la ajutor de specialitate, pentru că au pierdut complet legătura cu realitatea (şi nu TV).

Cât de curând, or să organizeze congrese pe stadion, iar în tribune, şomerii or să agite pancarte portocalii pe care va scrie "PDL, te iubim, că ca tine nu găsim!" (sic)

Că tot veni vorba, nivelul real al şomajului este mult mai mare decât ăla călduţ din statistici, cu care Boc se mângâie lasciv pe deficit la conferinţele de presă. Statistica nu ia în calcul oamenii care nu mai încasează ajutor de şomaj, deşi nu şi-au găsit, încă, loc de muncă, şi nici pe cei "daţi afară cu acordul părţilor" din mediul privat (din presă, de exemplu).

În afară de asta, deşi statistica e Biblia economiştilor (aşa spunea azi domnul Coşea), prin anul I de facultate, domnul profesor Ostaciuc ne-a spus următoarea poveste: dacă într-o casă locuiesc două familii, iar una dintre ele mănâncă un pui fript în fiecare zi şi cealaltă nu mănâncă deloc, statistic vorbind, fiecare familie mănâncă jumătate de pui fript pe zi. Asta se numeşte minciună statistică.

Revenind la ceremonia de azi dedicată Robertei; am fost surprinsă să aflu că şi primarii prahoveni sunt afectaţi de criză. Unul dintre ei i-a mărturisit Elenei Udrea că doarme cu poza ei sub pernă. Cum, dom'ne, bietul om chiar nu are bani de-un Playboy?!

foto:1.bp.blogspot.com

România, dată în fapt

2011-02-18T14:32:00.004+02:00

Am priceput de ce zic băieţii ăştia de la Palatul Victoria că economia a început să-şi revină: merg bine exporturile, dom'le. Nu alea de grâu, roşii, morcovi sau alte plăntuţe care cresc pe meleaguri mioritice de pe vremea lui Burebista. România a făcut anul trecut un milion de euro exportând... banane, dragilor! Mai mult de două mii de tone. Că nu sunt cultivate la noi şi doar tranzitează "the land of choice", asta e partea a doua. Sau că e vorba doar de plimbatul unor hârtii. Irelevant! În scripte, România s-a dat de gol. A recunoscut, în sfârşit, ceea ce devenise evident de foarte mult timp: e o ţară bananieră. Regretul meu e că nu exportăm varză, acolo avem supraproducţie. Şi la Victoria, şi la Cotroceni, şi la Parlament...

foto: fourthirds-user.com

Spălată e ca nouă...

2011-02-17T01:22:00.007+02:00

Boureanu, la RTV: "Nu spun că PDL deţine cheia tuturor succeselor, poate că unele lucruri le-am făcut prost. Poate că o să vină alt partid, important e să continue pe aceeaşi linie". Să mai spui că numele n-are legătură...

"Ieri nu s-a discutat nicio propunere de premier", zice tot Boureanu. Tind să-l cred; după ultimele înregistrări, principala preocupare a preşedintelui (al ţării, nu al partidului, deşi recunoaşte cu guriţa lui că nu e constituţional ce face) era cum să urce în sondaje. Şi cu cine era să discute despre asta, dacă nu cu partidul lui de suflet? "Alt partid nu am, decât pe voi", le-a spus ieri. Ca soţul care vine de la bordel şi îi dă nevestei să spele cămaşa murdară de rujul alteia, "că doar ştii că tot la tine mă întorc, mamă". Ştie. Şi el ştie că proasta îl iartă de fiecare dată. Ieri, proasta nu l-a mai iertat. Mai zâmbeşte şi îl ţine de mână de ochii lumii, dar în sinea ei a început să se gândească la divorţ.

Şi totuşi, de ce îşi vrea Divinul Zero imaginea spălată? În fond, şi-a prelungit şederea la Cotroceni cu încă 5 ani, Dosarul Flota s-a scufundat demult, casa din Mihăileanu nu... Normal ar fi să-l doară la bascheţi dacă are 1, 10 sau 100% din încrederea populaţiei. Dar dacă mai vrea 5 ani?

Nu e constituţional, ziceţi? Aşa, şi? Ce, e constituţional ca şeful statului să îşi bage nasul şi alte extremităţi în conducerea partidelor politice, să îşi aroge prerogative de premier şi în general să facă tot ceea ce a făcut până acum?

De fapt, staţi aşa, că de data asta poate să ne ardă cât se poate de constituţional. Cu o condiţie: să schimbe Constituţia. Chiar şi o virgulă dacă se modifică în textul legii fundamentale, se consideră schimbată cu totul. Or, un cetăţean român are dreptul la nu mai mult de două mandate într-o singură Constituţie. Mihai Dragnea a scris despre asta aici. La alegerile prezidenţiale, a existat şi un buletin de vot referitor la reducerea numărului de parlamentari şi la desfiinţarea unei camere. "Poporul", din păcate, a validat acest referendum, iar asta înseamnă că rezultatul său va fi şi pus în practică. E un silogism elementar, dragul meu Watson: Divinul a avut două mandate, schimbăm Constituţia, mai are dreptul CONSTITUŢIONAL la unul. Şi uite aşa, omul aplică, încă o dată, ceea ce pare a fi principiul lui de viaţă: o dată e ca niciodată, a doua oară nu se pune şi, desigur, spălată e ca nouă. Imaginea, normal.

Noaptea cuţitelor boante

2011-02-15T23:57:00.009+02:00

Costume negre, figuri impenetrabile, omertà. Mitraliere si ochelari fumurii n-am văzut, dar poate că nu m-am uitat eu bine. La Camorra? Cosa Nostra? Nu. La Piovra, varianta portocalie. Naşul de babord a decis să-şi lepede complet spoiala constituţională, şi aşa subţire şi neconvingătoare şi să-şi asume, la vedere, rolul pe care l-a jucat de la început: il capo di tutti i capi. Foarte vocală până prin 2009, societatea civilă tace mâlc, acum, când preşedintele României nu numai că se bagă în bucătăria PDL, dar îşi încinge şorţul, îşi suflecă mânecile şi se apucă de călit ceapă, chit că mirosul greţos de rântaş trece prin uşa închisă cu lacăt.

Preşedintele României cheamă la picior democrat-liberalii, după ce, cu o săptămână în urmă, spunea că PDL a apucat-o pe o cale greşită şi se dezicea de ei cu atâta convingere, de ai fi crezut că, dacă-i trece Boc calea îşi scuipă-n sân şi se dă trei paşi înapoi.

Astăzi, spuneam, după ce le-a dat o bucată peste ochi, îi cheamă să le explice cam ce ar trebui să execute în continuare ca să nu piardă guvernarea.

Coreeect, de România îl doare-n brişcă, în fond, înainte să ne onoreze cu al doilea mandat, Divinul spunea că asta, la a cărei preşedinţie candida, e oricum o ţară muribundă. Normal că nu mai contează. Dar, atunci, la ce Doamne, iartă-mă, mai vreţi să rămâneţi la guvernare? La guvernarea cui? A... Poate vreţi să asistaţi la autopsie? De aia v-aţi îmbrăcat în negru azi? Aţi auzit că România îşi trage sufletul şi nu vreţi să rataţi parastasul? Sau era repetiţie cu costume?

Repetiţie, repetiţie, dar nu toată lumea şi-a învăţat textul: un oarecare domn deputat Păduraru a avut tupeul să-i spună Divinului că la umbra lui nici iarba nu creşte şi că viitorul premier ar trebui să fie unul care să-i mai spună şi NU, din când în când.

Din motive de Cod Penal, Divinul n-a putut să zică "tăiaţi-i capul" aşa cum, sunt sigură, şi-ar fi dorit. Poate l-a pupat pe obraz? Poate îi trimite acasă un cap de cal? Sau poate le pune tuturor şoricioaică în cafeaua de protocol de la Vila Lac.

La urma urmei, din punctul lui de vedere, PDL s-a stricat. Nu prea mai răspunde la comenzi, dă erori, se resetează când ţi-e lumea mai dragă... În plus, a apărut un model nou de partid-tip-Zewa: UNPR. Încă nu are toate dotările, dar are potenţial şi multe limbi de catifea...

foto: romanialibera.ro

România, mamă denaturată

2011-01-24T23:17:00.010+02:00

"Alexandru Ioan Cuza a avut noroc că a murit acum 100 şi ceva de ani. Altfel, acum îi tăia Băsescu pensia. Ce i-a trebuit să renunţe la armată şi să se apuce de politică, să facă Unirea Principatelor si să n-aibă serviciul complet?!" Mugur Ciuvică

Se spune că patria şi părinţii nu le poţi alege, dar le datorezi respect. Oare? E adevărat, nu poţi alege ţara în care te naşti, dar o poţi alege pe cea în care vrei să trăieşti. Ai două variante: fie încerci să transformi ţara în care te-ai născut, în cea în care ai vrea să-ţi trăieşti restul zilelor, fie găseşti una gata făcută şi emigrezi. "Cum, şi renunţi aşa usor?" vor spune patrioţii.

Când încerci o dată, de două, de trei ori să-ţi ajuţi ţara să iasă din băltoaca în care se tăvăleşte veselă şi ea îţi dă peste mână de fiecare dată, ridici din umeri a lehamite, te întorci pe călcâie şi pleci.

E ca atunci când încerci să scoţi un beţiv de sub masă şi el îţi înfige şişul în picior. Zace în propriile lături şi îi e bine aşa. Îl înţelegi, dar nu-l poţi respecta. Cel mult, ţi-e milă. Totuşi, e nevoie de mai mult ca să rămâi lângă el.

Nici patriei, nici părinţilor nu le datorezi respect. Respectul trebuie câştigat.

Nişte părinţi care au adus pe lume un copil, doar ca să-l abandoneze pe treptele primului orfelinat nu merită nici măcar un scuipat; e păcat să-ţi laşi ADN-ul pe obrazul lor.

O ţară care se descotoroseşte de responsabilitatea propriilor cetăţeni, care nu au altă vină decât aceea de a se fi născut acolo, nu merită nimic. În nici un caz respect.

Acum, ţara mea e ca o mamă care, atunci când copiii ei plâng de foame pentru că ea le-a băut banii de pâine, le dă o palmă groasă peste gură şi îi trimite la cerşit.

Eu una cred că România ar trebui decăzută din drepturi şi băgată la puşcărie pentru rele tratamente aplicate cetăţenilor. Problema e că României i s-a dus buhul pe uliţă că e beţivă, proastă, cam curvă, n-are ţinere de minte şi nici cuvânt de onoare. De aia nimeni nu vrea să-i înfieze copiii. Dacă le iese mama din pârnaie îţi vine la poartă hăhăind, să şi-i ceară înapoi?!

foto:adhd.typepad.com

Hotel de vorbe

2011-01-10T21:57:00.005+02:00

Verba volant, scripta manent.

"A fost doar o vorbă aruncată in vânt, de ce te superi?" De câte ori aţi auzit asta? De prea multe, nu? Şi, de fiecare dată, aţi încercat să vă convingeţi singuri că aşa e, v-aţi spus în sinea voastră "ete na, hai că şi eu exagerez, ce atâta tevatură pentru ce a zis X sau Y?".

Vorbele zboară. Şi cuţitele. Cuţitul se răsuceşte o dată, de două, de trei ori, depinde de sadismul celui care l-a împlântat. O vorbă se poate răsuci la infinit. Nu în carne, ci în minte. În suflet. Cred că principalul defect al nostru, al oamenilor, în afară de sentimente, este faptul că avem memorie. Cuţitul trece prin carne şi ajunge la os. O vorbă trece prin ţesutul subţire şi fragil al sentimentelor şi ajunge în nucleul dur al minţii, al memoriei. Iar rănile pe care le poate pricinui acolo sunt extraordinar de adânci. Nici măcar nu eşti conştient că le ai; nu sângerezi, nu te doare carnea şi nu ai vânătăi. Neplăcut este că rănile astea sufleteşti pricinuite de vorbe se propagă ca un pui de monstru extraterestru. Dacă ai fost atins, s-ar putea ca, la rândul tău, să începi să răneşti şi tu, în stânga şi-n dreapta, ca într-o încercare (futilă) de a-ţi construi un scut.

"Sunt vorbele aşa de importante?!" Sunt. Vorbirea este principalul nostru mod de comunicare, de când am făcut prostia inimaginabilă de a ne ridica în două picioare. Sigur, există şi comunicare non-verbală, dar o vorbă "aruncată-n vânt" poate deveni un bumerang, care odată aruncat, distruge ce găseşte în calea lui şi după aceea se întoarce la aruncător ca să-l lovească şi pe el.

Cuvintele zboară. Şi gloanţele. Decât să boceşti la căpătâiul celui pe care l-ai împuşcat fără să vrei neapărat să-l ucizi, mai bine pui piedica pistolului, scoţi gloanţele din el şi îl ţii în cutie. Decât să trebuiască să ceri iertare pentru că "o vorbă aruncată" a făcut mai mult rău decât tot binele pe care ţi-ai fi dorit să-l faci, mai bine pune piedica: gândeşte-te înainte. Şi, dacă e cazul, scoate gloanţele din pistol. De ce să-i boceşti la căpătâi rănitului?...

foto: veginfo.org

Lecția de umilință și lecția de tupeu

2011-01-07T03:45:00.006+02:00

Până acum, gândeam că sinucigașii sunt lași. Aseară l-am văzut însă în platoul Antenei 3, la Sinteza Zilei, pe Adrian Sobaru. Când s-a aruncat din balconul Parlamentului, omul a devenit erou, statut pe care îl refuză cu obstinaţie. Un om simplu în cel mai pur sens al cuvântului, cu un zâmbet timid pe buze, Adrian Sobaru mângâia cu un gest stingher blatul desk-ului din studio, în timp ce făcea o analiză de o acurateţe aproape matematică societăţii şi clasei politice româneşti. "Soţia mea şi copiii mei sunt speciali. Eu... sunt un simplu om." Asta uităm, de multe ori, să fim. Oameni, pur şi simplu. Uităm să avem dorinţe, aşteptări, revolte şi onoare. Asta e lecţia de umilinţă pe care am înţeles-o acum de la Adrian Sobaru.

A nu se înţelege prin acest gen de umilinţă o atitudine de râmă, vorba Divinului. Dimpotrivă. Divinul Zero s-a simţit lezat în amorul propriu pentru că ai săi "colegi, doamna cancelar Merkel sau domnul preşedinte Sarkozy" nu l-au avertizat despre poziţia lor nefavorabilă privind aderarea României la Spaţiul Schengen. "Ori suntem parteneri egali, ori nu mai suntem", a zis Divinul. "Ştii cât am lucrat eu la acordul ăsta? Şi ei mi-au dat de m-au julit", aş adăuga eu. Cum s-ar spune, UE i-a dat o perversă de pe Bruxelles. Şi nu, Divinule, nu suntem parteneri egali cu celelalte ţări europene. Din cauza faptului nenorocit că avem un guvern penibil, care nu e în stare să-şi gestioneze bugetul de cumpărături din Obor, darămite pe al ţării, ne găsim în postura de milogi. Or, când stai cu mâna întinsă, nu prea îţi permiţi să dai palme. Poţi primi un bănuţ sau... un scuipat. Şi nici măcar nu-ţi dă mâna să te superi. Mai ales când n-ai talent la cuvinte iscusite. "Mâna întinsă care nu spune o poveste nu primeşte", spunea maestrul Dinică în Filantropica. Ori suntem pomanagii, ori nu mai suntem!

Aruncă-te, Boc!

2010-12-23T17:09:00.003+02:00

Aruncă-te din fotoliul de premier, din funcţia de preşedinte al PDL, aruncă-te din România. În general, aruncă-te. Pleacă. Ia-ţi toţi golanii şi combinatorii de la Victoria, ţineţi-vă de mâini şi săriţi de pe turnul BRD. Ca să fiţi siguri.

Adrian Sobaru n-a putut să se arunce decât dintr-un balcon al Parlamentului. Omul a vrut să moară între cei care "ne-au ucis viitorul". Asta scria pe tricoul lui. Chiar dacă Dumnezeu nu l-a lăsat să-şi piardă viaţa, sângele lui tot a rămas în Parlament, pe banca de care şi-a zdrobit faţa, în cădere. Unii au plâns. Mulţi au fost şocaţi. Alţii au continuat şedinţa, în care se dezbătea legea salarizării. Nicio legătură?

Adrian Sobaru are doi copii. Unul dintre ei este autist. Din salariul lui de electrician la TVR, cel mai prost Guvern al tuturor timpurilor i-a tăiat un sfert. Şi indemnizaţia pentru copilul cu probleme i-a fost tăiată. Omul i-a dedicat lui Boc saltul său în gol. Replica premierului? "Nu asta e soluţia".

Ai dreptate, Boc. Dacă la 21 de ani de la Revoluţie un om care a încercat să se omoare în plenul Parlamentului strigă "Libertate!" de pe targă, în timp ce este transportat la ambulanţă, sigur nu asta e soluţia. De fapt, soluţia o găseşti în titlul acestei postări. Nu îţi recomand să-ţi tai venele, nu de alta, dar în cazul tău, n-are ce să curgă. Doar pleacă. Lasă-ne, înainte să ne omori pe toţi.

Învăţământul, în slujba turismului

2010-12-07T19:08:00.007+02:00

Ministrul educaţiei, Daniel Funebru (sic!) vrea să ia 3 săptămâni din vacanţa de vară (zice el, cea mai lungă din Europa, măcar atât să avem şi noi lung) şi să le adauge vacanţei de iarnă. Zice tot el, ca să micşoreze costurile şi absenteismul, să încurajeze turismul şiiii... [tobe] să reducă ambuteiajele, oameni buni! Adică vrei să schimbi calendarul şcolar ca să nu-ţi mai crească barba aşteptând, în maşină, pe DN1? Asta îmi aduce aminte de un banc: Cică 2 nemţi se uitau la un Duster şi discutau:

- Asta e românească?

- Da, făcută la Mioveni.

- Şi e SUV?

- Da.

- 4x4?

- Da, mă, românească, SUV, 4x4.

- Fantastic! Ar face orice românii, numai să nu-şi construiască drumuri!

Şi totuşi, drumuri s-au construit. Am avut deosebita onoare de a mă "da" săptămâna trecută pe celebra mini-autostradă Transilvania, tronsonul Turda-Gilău. Cu acest minunat prilej, am constatat că din cei 40 km, vreo 3,5 are numai breteaua de urcare/coborâre pe/de pe autostradă. În loc să fie în linie dreaptă sau, hai, cu o buclă de bun simţ, breteluţa arată ca o coadă îmbârligată de purcel. Sau ca un montagne russe. Normal, trebuia să treacă şi pe terenu' lu' domnu, şi pe al lu' domnu', ce, ei să nu fie despăgubiţi?!

La cum funcţionează lucrurile la noi, încep să mă gândesc că Funebru vrea să schimbe calendarul şcolar pentru că nu se pupă cu planurile de concediu ale vreunui şmecher. De aia vacanţele trebuie să nu mai fie suprapuse la nivel naţional şi să aibă date flexibile. Corect, e mai ieftin să schimbi la nivel de judeţ data la care intră copiii în vacanţă, decât să-ţi modifici rezervarea la un hotel de 5 stele pe Coasta de Azur.

Eu cred, totuşi, că domnul ministru e surmenat şi de aia o ia pe mirişte. Poate că are chiar el nevoie de o vacanţă. Dacă îmi permite o sugestie, am auzit că scufundările sunt foarte relaxante. Cică pe fundul Gropii Marianelor e un peisaj marin fabulos...

foto: mediafax.ro

Un veritabil La Piovra al politicii româneşti

2010-11-22T02:06:00.004+02:00

Bucuraţi-vă, înălţaţi cântece de slavă, să se audă tocmai dincolo de zidurile Cotrocenilor: a răsărit soarele la Bucureşti. Fix din cosiţele blonde ale lui Nuţi Udrea. Aşa grăit-a Ioan. Nu botezătorul, ci Oltean. Tocmai de aia a venit la Congres şi Roberta Anastase: să ia lumină. Adevărul e că în Camera DeRutaţilor (sic!) trebuie să fie tare întuneric, daca a ajuns să vadă dublu numărul de parlamentari prezenţi în sală. Poate că, în aura emanată de Sfânta Nuţi Atotdezvoltatoarea, şi-o nimeri şi Roberta degetele pe care socoteşte voturile de furat. Baconschi mai-mai că s-a prăbuşit în genunchi, sub farmecul sfintei (da, sub FARMEC, la ce v-aţi gândit păcătoşilor?!), dar a rezistat eroic. Seria declaraţiilor (a se citi pupăturilor tip Zewa) năucitoare a fost continuată de Raluca Turcan, care a zis că Nuţi poate deveni un veritabil Kill Bill al politicii româneşti. Îu, Doamne, iartă-mă, adică tot filmu' deodată, aşa?! Adică, e ca şi cum ai spune "Raluca, eşti Pe aripile vântului"? Mă gândesc totuşi că doamna Turcan a vrut să spună că Nuţi ar putea, la o adică, să devină personajul The Bride din Kill Bill. Altfel, s-ar putea zice că tot PD-L-ul e "Tăntălăul şi gogomanul", preşedintele e "Zbor deasupra unui cuib de cuci", Boc şi Guvernul sunt "Ali Baba şi cei 40 de hoţi" Parlamentul e "Bunul, răul şi urâtul" şi România tot nu ştie să răspundă la întrebarea "Quo Vadis".

P.S. Ca orice întrupare mesianică, şi Nuţi este numai una (vezi foto). Chiar una. În sensul că doar ea a candidat la preşedinţia organizaţiei PD-L Bucureşti. Mă şi mir că a câştigat! A ajutat-o Dumnezeu, deh... Amin!

Stimulentele de dinainte şi ţigara de după

2010-10-15T01:29:00.004+03:00

Ştiu, am aşteptări exagerate din partea şlehtei de la Palatul Victoria. Sunt conştientă că Dicţionarul Explicativ al Limbii Române e teritoriu virgin pentru cei mai mulţi dintre guvernanţii noştri, tocmai de aceea încerc să explic aici un lucru care mi-a făcut câri-câri pe creier de când cu protestele de la Finanţe: trăi-v-ar, STIMULENTUL se dă înainte de a face o acţiune, tocmai pentru a motiva, pentru a energiza, pentru a da un imbold în realizarea unei acţiuni viitoare. Pe baza criteriului de performanţă se dă BONUSUL, RECOMPENSA, RĂSPLATA. Deci: stimulentele sunt plătite celor de la ANAF ca să ne controleze mai cu talent, să scuture fiecare sertar, fiecare pliculeţ şi să ne întoarcă pe dos fiecare buzunar. În viitor. Dacă deja au făcut chestia asta şi au fost încununaţi de succesuri, adică na, cum ar veni, ca să înţeleagă şi domnul ministru Ialomiţianu, au atins vreo performanţă, le dai o primă, un bonus, o recompensă. Capisci? Nu poţi stimula ceva ce s-a consumat deja. Domnu' ministru, e ca şi cum aţi înghiţi Viagra după ce v-aţi luat deja o poşetă în cap pentru... lipsă de performanţă.

Nesimţirea se hrăneşte cu speranţă

2010-10-10T04:56:00.021+03:00

Înainte de orice, vreau să ştiţi că niciodată nu am aruncat cu noroi în vreun loc din care am plecat. Nu o fac nici acum. Dar aş vrea să spun cu voce tare nişte lucruri care se spun doar pe hol, la ţigară ori în sala de şedinţe, înainte sau după ce se răsteşte directorul.

Da, este vorba de The Money Channel. Un loc în care am muncit mult, cu drag şi încredere, alături de nişte oameni minunaţi. Tocmai pentru aceşti oameni minunaţi vreau să ridic acum glasul. Mulţi dintre ei şi l-au pierdut, amuţiţi de ceea ce li se întâmplă.

Este octombrie şi, la TMC, din luna mai se munceşte aproape benevol. Salariile au fost plătite cu întârzieri mari, de nejustificat pentru bănci, Enel, administratorul blocului, prietenii deveniţi creditori şi copiii ale căror nevoi nu pot aştepta şedinţa în care şeful să explice de ce părinţii lor trebuie să muncească gratis. Acum, angajaţii The Money Channel SPERĂ că promisiunea de a primi 500 de lei (jumătate din suma de pe cartea de muncă, aferentă lunii IULIE) se va concretiza.

Între timp, li se interzice dreptul la orice formă de protest, sub ameninţarea concedierii (probabil tot cu acordul părţilor, ca de obicei, ca nu cumva oamenii să beneficieze de ajutor de şomaj).

"Asta e, nu sunt bani! Tocmai de aia va trebui să munciţi şi mai mult!" Este discursul cotidian al conducerii.

Şi totuşi, MUNCA este definită drept o activitate REMUNERATĂ, domnilor. Altfel, se numeşte voluntariat.

Deja, refuzând să plătească integral salariul pe cartea de muncă, angajatorul îşi jefuieşte oamenii de nişte drepturi importante; dar dreptul de a protesta este şi el suprimat?!

Plecând de la TMC, eu nu am capitulat. Dimpotrivă, am ales să lupt. Însă arma mea, onestitatea, s-a lovit de scutul înşelătoriei şi al indolenţei. Cu siguranţă, conflictul se va tranşa în justiţie. Pentru că am învăţat - graţie lor - că speranţa este bună, dar acţiunea este şi mai bună.

Asta este lecţia mea. Nu e o chemare la revoltă, ci la respect şi normalitate. Atitudinea de stăpân de sclavi nu are darul de a creşte productivitatea, ci greaţa. Lehamitea. Iar când jurnaliştii îşi pierd motorul principal şi, în fond, ultimul resort, PASIUNEA, mă tem, domnilor, că voi, conducerea, veţi fi cei care vor stinge lumina. Iar asta vorbeşte despre capacităţile voastre manageriale. Nu sunt bani? Înseamnă că cineva nu şi-a făcut treaba. Cine se ocupa de asta? Vă las să vă daţi singuri răspunsul, domnilor directori. Trebuie doar să vă priviţi în oglindă. Sunt sigură că o puteţi face, fără probleme. Singura care v-ar fi putut împiedica era conştiinţa, dar aţi pierdut-o pe drum.

foto: brainblogger.com

Vă temeţi că trebuie să plătiţi nişte bani în plus?

2010-08-25T13:46:00.010+03:00

"[Guvernul] e ca ăla care plimbă un galoş şi zice că-i căţel: are o problemă de percepţie." (Adrian Izvoranu, ACPR)

Da, domnule Şeitan. Refuz să dau nişte bani, oricât de mulţi sau de puţini, unui stat care nu face altceva decât să mă umilească. Unui stat care mă pune să alerg, în fiecare lună, la 3 instituţii diferite, în 3 colţuri diferite ale Bucureştiului ăsta împuţit şi aglomerat, pentru simpla vină de a lucra în regim de colaborare sau de a încasa drepturi de autor.

Domnilor guvernanţi, a munci este un drept, nu o infracţiune. Un om care munceşte legal nu trebuie pedepsit, ci încurajat să o facă în continuare. Suprataxarea, supraimpozitarea muncii au un singur efect: munca la negru. După ce se vor fi îngrămădit la ghişeele de la CNPAS, CAS, ANOFM, SRI, SIE, DIE şi ce alte ghişee or mai fi, mai ceva ca la concertul Madonnei, oamenii vor face un pas înapoi, îşi vor întoarce pe dos buzunarele goale şi vor spune: "de ce dracu' am facut io asta?!" Îşi vor desfiinţa statutul de PFA, îşi vor rezilia contractele de DDA şi vor cere să fie plătiţi cu banii jos. Fără acte.

Eu una aşa voi face. Refuz să particip, forţat, la noul FNI făcut cu banii unei naţii prea amorţite să vadă că asta e cea mai mare ţeapă de la CARITAS încoace. În niciun stat civilizat din lumea asta nu este de conceput ca o contribuţie (fie ea pentru pensie, şomaj sau asigurare de sănătate) să fie percepută de două ori, în paralel, de la aceeaşi persoană.

Contractele de DDA şi de colaborare sunt declarate de beneficiar/angajator şi impozitate, deja, de stat. Pentru ce umilirea şi jecmănirea suplimentară a populaţiei, domnilor?

Şi, dacă tot vă purtaţi ca hoţii de buzunare într-un troleu aglomerat, de ce nu aveţi măcar talentul de a ciordi o singură dată pe an? Aşa fac marii borfaşi: dau un tun şi stau cuminţi până la următorul. Dumneavoastră, domnilor guvernanţi, sunteţi doar nişte bieţi găinari de criză.

În concluzie, domnilor, refuz să vă fiu victimă. Mai mult, ca un bun cetăţean ce sunt, mă simt datoare să semnalez o infracţiune în derulare: denunţ statul român pentru înşelăciune calificată cu caracter continuat.

Emigraţi, emigraţi, emigraţi!

2010-08-05T02:25:00.005+03:00

E dreptul nostru să plecăm la mai bine. În acest moment, statul nu are bani să plătească medicii şi profesorii. Asta e realitatea.

Şi n-a zis-o vreun mogul, monstru capitalist; a zis-o şeful statului, aseară, la TVR. Oricât de sinistru ar părea îndemnul, ieşit din gura unui preşedinte de ţară, trebuie să recunosc faptul că, dincolo de cinism (doar el a promulgat legea salarizării profesorilor, care le acorda un plus de 50%, deşi Tăriceanu urla că n-are de unde), dincolo de asta, zic, am apreciat obiectivitatea. Putea să se smiorcăie, să facă apel la loialitate, solidaritate şi spirit de sacrificiu. Să ne ceară să punem umărul la reconstruirea economică. N-a făcut-o. A zis, în cuvinte mai multe: Căraţi-vă. Ne ducem pe copcă. Am păpat banii, ne-am şi lins pe bot, acuma gata. Dacă vreţi să munciţi ca proştii, pe nimic, e fix alegerea voastră.

Îmi place atitudinea asta, unii ar putea lua lecţii de la Divin. Până la urmă, poate că e mai bine aşa, decât să ne ţii ca pe căţeaua săracului, legată în fundul curţii - nici nu-i dă de mâncare, nici nu se-ndură să-i dea drumul pe uliţă. Şi totuşi, oare a cui o fi vina că biata căţea moare de foame? Poate chiar a ei, că n-a turbat la timp.

foto: imageenvision.com

Preşedintele râde ca proasta la viitură

2010-07-02T15:33:00.009+03:00

Unde e preşedintele? Întrebarea asta era pe toate burtierele şi pe buzele tuturor moderatorilor. L-o fi luat viitura, am zis eu. Du-te, mă, că ăsta pluteşte şi-n cap, ca geamandura, mi-a răspuns o prietenă. A avut dreptate. Divinul Zero a pogorât astăzi din elicopter, ca Zeus din Olimp, în mijlocul sinistraţilor. Care, contrar aşteptărilor, nu l-au întâmpinat cu furci şi topoare, ci cu speranţă. Deşartă, normal. Ce a zis Divinul când a deschis gura? "HĂ, HĂ, HĂ", ce altceva?! Reproduc din memorie o frântură de dialog între preşedintele ţării şi un om, cetăţean român, căruia apa i-a luat tot.

- Câţi copii ai?
- Doi, şi al treilea e pe drum.
- Hă, hă, hă, lasă că pe ăsta îl prinde în casă nouă.

Nu ştiu ce a spus mai departe Divinul. Am refuzat să-l mai ascult. Vedeam doar că râdea în continuare cu gura până la urechi. 22 de morţi, 4000 de gospodării inundate şi vreo 8000 de evacuaţi. Siretul îşi varsă mâlul peste vieţi întregi, bărbaţi în toată firea nu se pot opri din plâns, bătrâni care au muncit greu de când se ştiu povestesc cu lacrimile înnodate în bărbie că nu mai au de ce şi cum să trăiască. Şi tu râzi. De când n-ai mai făcut, Divinule, o baie de mulţime? De mocirlă nu te-ntreb...

Când câinele de pază al societăţii e luat de hingheri

2010-06-23T15:49:00.008+03:00

Campaniile de presă care denigrează instituţiile statului constituie o vulnerabilitate strategică. Să moară motoru' de la Roveru' lu' EBA dacă vă mint! Aşa scrie în Strategia Naţională de Apărare, născută din neţărmurita înţelepciune a Divinului Zero. După o definire a conceptelor - risc, ameninţare, vulnerabilitate -, la capitolul Vulnerabilităţi, fix sub crima organizată, e presa. Alte ameninţări care planează, cică, asupra bietei noastre ţărişoare ar mai fi proliferarea armelor de distrugere in masă şi dezvoltarea programelor de rachete balistice. Atâââât... Ce Al-Qaida, ce Hezbollah, IRA sau ETA? Ăia sunt sugari, nişte dulci prunci care se joacă şi ei cu carbid şi sperie lumea aiurea. În schimb, presa... Eeeeiiii, aici e altă poveste. De fapt, nu teroriştii internaţionali, ci jurnaliştii ar trebui închişi la Guantanamo, în loc să fie lăsaţi să zburde prin redacţii, care nu sunt altceva decât cuiburi de uzurpatori ai puterii legitime. Eu propun, şi o să scriu şi un memoriu la Palatul Cotroceni, să se desfiinţeze dom'ne presa. Cu totul. OK, să rămână o televiziune-două, da' numai alea corecte, echidistante şi imparţiale. Nemogulizate. OTV, că e televiziunea poporului, B1 TV şi, eventual, şi Taraf TV. Şi gata. Restul, papapapapa. Cel mult, să li se permită să preia programele posturilor pe care le-am menţionat mai sus. Şi poate duminica să aibă o emisiune de câteva ore cu ode, poezii patriotice şi imnuri dedicate conducătorului iubit, destoinicului cârmaci, întâiului bărbat al ţării. Mă scuzaţi, nu mai stau, mă duc să-mi scutur de praf cravata de pionier. Şi s-o vopsesc în portocaliu.

P.S. Bin Laden, Al Zawahiri şi alţi trişti, sunteţi penibili, ieşiţi bă, la pensie, că vin ăştia mici tare din urmă. Băselu' akbar!

www.maddogresin.com

Nuţi, dă-i cep!

2010-06-15T19:20:00.007+03:00

"Dacă moţiunea pică, eu dau şampania!" Este declaraţia doamnei ministru Elena Udrea. Una e rezolvată: moţiunea a picat. Ce nu înţeleg (dar încep să cred că nici nu trebuie) este ce Doamne, iartă-mă, or avea de sărbătorit?! Căderea moţiunii înseamnă rămânerea la butoane a lui Boc&Co. De fapt, ăştia mici rămân doar la electrozi, că la butoane e tot Divinul. Căderea moţiunii înseamnă o Românie mai săracă. O Românie cu oameni care nu îşi vor mai permite nici măcar puţinul pe care şi-l permiteau până acum. Pentru că, hai să fim serioşi, câţi dintre pensionarii care vor sărăci cu 15% au pensii "nesimţite"? Câţi bugetari au salarii umflate cu pompa, de sporuri aberante? Prea puţini ca să ajute la o scădere reală a cheltuielilor. Banu' gros se duce în contractele păguboase pentru stat, dar al naibii de bune pentru "băieţii deştepţi". Alţii decât ăia la care se referea Divinul. Dar evident că de acolo nu taie nimeni nimic. Ba, fiecare îşi taie porţia. Berceanu ştieeee! Şi AdriEan. Şi Ridzi. Şi Udrea. De fapt, cam toţi... Hai că aţi fost buni. V-a ieşit şi de data asta. Ziceţi că faceţi chef cu şampanie?... Noi ne îmbătăm ca de obicei cu apă rece.

Admiratoarea admiratoarei doamnei Udrea

2010-06-02T02:37:00.009+03:00

Nuţi spaima Constituţii loveşte din nou! Intră ea, mititica, prin telefon la Ora de Foc de la Realitatea (de data asta era chiar ea, nu vreo admiratoare) să se revolte în direct că pe Oana Stancu şi Adrian Ursu îi ţineau şalele de creditul ei de 3 bulioane de euro (chiar, cu ce l-o fi garantat?!). Blonda de la Golden Şliţ a explicat că a pierdut nişte bani în imobiliare şi asta i-a fost învăţătură de minte, să nu se mai bage în lucruri la care nu se pricepe. Irezistibil! Normal că Oana Stancu a pus singura întrebare care putea fi pusă în continuarea discuţiei: păi ca să conduceţi Ministerul Dezvoltării şi Turismului, ce competenţe aveţi, doamnă? În acel moment, a devenit evident că poţi să scoţi fata din Pleşcoi, dar nu poţi să scoţi Pleşcoiul din fată, oricâte Vuittoane şi Versăci îi pui în braţe: extrem de ofuscată, Nuţi a replicat: nu e treaba dumneavoastră şi nu mă interesează opinia dumneavoastră despre competenţele mele. Ei, fată, aici ai scrântit-o. Oana Stancu e cetăţean român, angajat şi plătitor de taxe. Din taxe eşti plătită tu, Berceanu, Videanu şi ceilalţi combinatori din gaşca de la Victoria. Cum s-ar zice, Oana Stancu e angajatorul tău. Păi, Nuţi Cocoş, cât de gros să-ţi fie obrazul sub crema aia Prairie să le spui oamenilor din banii cărora trăieşti (şi aici nu mă refer neapărat la salariul de ministru, ci la afacerile al naibii de profitabile cu statul) că ţi se rupe de părerea lor? Eu cred că guvernarea are un efect advers foarte grav: amnezia. Nuţi uită că nu s-a prăbuşit din Olimp, ci de pe bariera de la Parking Dalli. Turcescu ştie!, chiar dacă, uneori, şi el pare să fi uitat...

Auzi, ştii ceva? Lasă, fată, că tu eşti competentă... Am văzut că ai făcut şi imn, şi brand, vrei să faci staţiune balneo-climaterică în Bucureşti - pentru asta am două propuneri: Strada Tipografilor după ce plouă, că e cu tot cu nămol, sau mai bine repari Herculanele - ai fost şi la botezul prinţului Carol, hăhăhă, eşti tare, ce mai! Las-o pe Stancu, ce ştie ea, de fapt lasă-ne pe toţi, ia şi restul găştii şi căraţi-vă! Fă o prospecţie în Triunghiul Bermudelor, poate pui de-o înfrăţire. Deşi, s-ar putea ca Triunghiul să vă trimită retur când o să-i ziceţi că vreţi să-l reduceţi cu 25%...

foto: famouswhy.ro

Cu poliţistul legat de pat

2010-05-19T01:24:00.006+03:00

Ruşine să vă fie! Care v-aţi gândit la prostii, spuneţi Crezul de 100 de ori şi ţineţi post negru până scade deficitul! Eu mă refeream la cu totul altceva... De ieri, 18 mai, dacă eşti în concediu medical trebuie să-ţi iei o pijama nouă şi să ai în permanenţă cafeaua făcută. Nu se ştie niciodată când îţi pică vizita unui om de stat la drum de zi. Pe româneşte: de ieri, poliţia are dreptul de a verifica dacă, în concediu medical fiind, stai acasă sau umbli creanga prin urbe. Dacă alegi varianta B, chiar a doua zi după vizita-surpriză, te trezeşti şomer.

Acuma, na, mă întreb şi eu ca omul muncitor: da' dacă, Doamne feri, descoperă medicul meu că sunt surmenată, stresată şi în general în pragul nebuniei şi că, dacă nu ma odihnesc urgent, risc să mă înfrupt din beregata aproapelui la serviciu? Dacă doctorul îmi recomandă un concediu medical, în care să mă plimb, să mă relaxez, eventual să ies câteva zile din oraş, în orice caz, să nu stau ÎN CASĂ? Ce fac? Sun la Poliţie şi cer un "organ" care să se plimbe cu mine? Aş putea să las un bilet pe uşă cu "Florile, portocalele şi compotul lăsaţi-le pe preş. Nu sunaţi, ies eu din când în când."

foto: candobetter.org

Rusaliile, usturoiul şi evaziunea

2010-05-18T14:05:00.002+03:00

Avem un ministru de finanţe capabil. Sebastian Vlădescu a reuşit să identifice însăşi rădăcina răului, mama şi tatăl evaziunii fiscale. Şi, cum Necuratul se ascunde unde te-ai aştepta cel mai puţin, Vlădescu a anunţat că a fost descoperită o reţea de traficanţi de... Aud? Lăsaţi-o moartă, că n-o să ghiciţi în vecii vecilor: USTUROI! Împuţită treabă, ei? Domnul ministru spune că "marfa" e adusă cu lădiţa, din China, prin Moldova. Ce ţigări, ce cocaină, ce etnobotanice? Mofturi! Usturoiul e viitorul interlopilor. De acolo ar veni taxele grase, că doar, de la Vespasian dicere, banii n-au miros.

***

A fost şedinţa Consiliului Economic şi Social. Trecem peste faptul că s-a întâmplat DUPĂ vizita FMI, nu în timpul sau înainte cum era normal ca să se pună de acord guvernanţii (a se citi preşedintele) cu partenerii sociali; da' chiar aşa, să se termine când era acţiunea în toi? Eu tot aşteptam să înceapă o ciomăgeală a la carte, ca în Parlamentele sud-americane, şi, ce să vezi: telenovelă, dom'le, s-a terminat episodul. Şi nici n-o să fie luni continuarea, ci tocmai marţi, pe 25. De ce? Cum de ce, păcătoşilor? Sunt Rusaliile, aşa cum a ţinut să amintească azi, în plenul CES-ului, o voce de răzeş. Păi cum să lucrezi de Rusalii? Crunt blestem se va abate asupră-ţi dacă faci una ca asta, voinicule: PIB-ul ţi se va nărui, deficitul va creşte până când cerul îl va întuneca, apele vor curge portocalii, gropile vor înghiţi autostrada Turda-Gilău, iar norodul îşi va huli conducătorul. Amin!

România are Sindromul Stockholm

2010-05-16T23:17:00.011+03:00

Mircea Badea zicea că România trebuie internată. Până de curând, l-aş fi contrazis, încă mai credeam că poate fi tratată ambulator. Da' nu mai ţine... Scad pensiile, salariile, indemnizaţiile, alocaţiile, ajutorul de şomaj, se introduc noi taxe, am putea avea "şansa" de a creşte şi TVA şi cota unică. Asta după ce, acum numai câteva luni, primeam asigurări de la cei care acum anunţă toate nenorocirile astea, că nu se va ajunge aici. Şi după ce, acum 2 ani, tot ei urlau ca din gură de şarpe că sunt bani pentru măriri de salarii, pentru pensii, pentru toate programele sociale în derulare şi pentru încă vreo câteva la care nu se gândise nimeni. Cu toate astea, azi, când fiecare pensionar îşi descoperă calităţi de Chuck Norris, iar mamele ameninţă să capitoneze Cotrocenii cu Pampers puţin uzaţi, azi, există oameni obişnuiţi care spun că guvernanţii "nu au ce să facă, au luat decizia corectă". Şi nu o spun la televizor, pentru că, vezi Doamne, reprezintă interesul nu ştiu cui. Nu, o spun acasă, unde poate că au şi ei un părinte pensionar, o spun la o bere, prietenilor, care poate că lucrează la stat, sau vecinului al cărui patron l-a concediat când şi-a lichidat firma din cauza impozitului forfetar. Există oameni care le găsesc scuze, care mai găsesc în ei energia şi înţelegerea de care au nevoie ca să-i aprobe. Există oameni care, fără să crâcnească, acceptă să-şi sacrifice nivelul de trai, şi aşa vai de el, pentru că "ştie Băsescu/Boc/Guvernul ce face".

E clar: România are sindromul Stockholm. Începuse să dea semne în decembrie anul trecut, când, în loc să fugă de agresor care lăsase uşa deschisă, i-a spus, ca în filmul lui Almodòvar, "leagă-mă bine". Ţara asta e ca o nevastă bătută care, în loc să facă plângere la poliţie şi să bage divorţ, se udă toată când mitocanul îi aduce un buchet de flori furat din faţa blocului şi îi trage o ţucătură cu aromă de trăscău. "El e băiat bun, oi fi fost şi eu de vină"... Păi chiar ai fost de vină. De ce ai stat, proasto?

nikruckert.blogspot.com

Încă un rând de Molotoave la domnu'...

2010-05-12T14:03:00.008+03:00

N-am mai scris. De silă. Am zis că mi-o trece, dar... De câte ori îi văd, de câte ori îi aud minţind, contrazicându-şi singuri, azi ,afirmaţiile de ieri, aruncând mereu vina asupra altora şi explicându-ne că nu sunt ei proşti, incompetenţi şi ciorditori, ci noi suntem nerecunoscători şi pretenţioşi, simt că mă ia un nou val de greaţă. Cu aceeaşi gură înspumată cu care muşca bucăţi din Guvernul liberal, ticălos şi nemernic, care nu voia să le dea profesorilor mărire de salariu cu 50%, cu aceeaşi gură cu care promitea creştere economică în 2010, cu aceeaşi gură cu care ne ura să trăim bine, cu aceeaşi gură el ne cere să le permitem să ne sărăcească. Altfel ajungem ca Grecia. Sincer? Ar fi prea tare să ajungem ca Grecia. Papandreou a împrumutat 110 miliarde şi nu scade nimănui salariul. Nici pensia. Doar le îngheaţă. Deşi sunt pe fundul găleţii cu rahat (nu, Boc, stai jos, nu de tine ziceam), grecii au încă demnitatea de a nu se gudura pe lângă mai marii finanţelor mondiale, aşa cum o face România. Ba, preşedintele nostru jucător de barbut cu banii de salarii preia (de data asta pe faţă) atribuţiile premierului şi anunţă EL măsurile de austeritate, NECERUTE de FMI. Până la urmă, înţeleg că ăsta e un acord al preşedintelui cu Franks. Atât. Nimeni nu a fost întrebat de sănătate, şi nimeni (sper) că nu îl crede când spune că, la o adică, poate să cheme înapoi misiunea FMI ca să le comunice rezultatul re-negocierii cu partenerii sociali. Traiane, vezi că băieţii ăştia nu vin când îi fluieri. Nu merge ca la şpriţărie. Singura asemănare e că există o notă de plată. Dar nu o plăteşti tu. Ci noi, papagalii ăştia cărora le ceri înţelegere şi sacrificii. Da' ştii ceva? Eu nu vreau să-ţi fac cinste. Nici ţie, nici lui Boc, nici lui Videanu, chiar dacă ar trebui consolat că nu a vrut UE să-i dea bani pentru firmă prin Ministerul Economiei. În fond, micuţul Boc zicea, anul trecut pe vremea asta, că "românii nu vor plăti niciun leuţ din banii împrumutaţi de la FMI, BM şi CE." Mă rog, nu ştiu cine l-o fi crezut... Poate că tot ăia care au crezut că în al doilea mandat ar putea trăi bine. Cum ziceam, Traiane, poate că ţi-o veni şi ţie rândul să-ţi plăteşti singur nota. Dacă n-ai cu ce, ai putea rămâne să speli... vase. Vezi să nu dispară, că ai antecendente...

foto: commondreams.org

A avut buletinele de vot legate

2010-01-18T10:45:00.002+02:00

Domnul Mircea Geoană a fost atacat. Energetic. Şi nu oriunde, ci la dezbaterea finală care a avut loc înaintea prezidenţialelor. Aşa zice chiar domnia sa. Şi doamna Geoană a fost atacată. Nu, nu aşa, ci tot energetic. Fostul prezidenţiabil zice că, la dezbatere, era cineva "în dreapta camerei, şi îl vedeam cu lucrează". Asta, după ce domnul Hrebenciuc ne-a perpelit la "flacăra violet", aia care l-ar fi ajutat pe Divinul Zero să-şi prelungească şederea la Cotroceni cu încă 5 ani. Nu ştiu ce iau oamenii ăştia, dar în orice caz, sunt pe prafurile greşite. Dacă toţi politicienii or fi aşa... totul începe să aibă sens:

Divinul l-a pus din nou premier pe Boc pentru că în cafea i-a ieşit un punct mic care zice numai DA, şi Boc era clar singurul care se potrivea descrierii.
lui Şeitan i s-a arătat în bobi o despărţire, aşa că a decis să spună adio la vreo 100.000 de angajaţi de la stat.
Vlădescu a văzut în cărţi pe cineva de la drum lung, drept pentru care l-a luat la minister pe Gheorghe, proaspăt revenit din Panama.

Şi mai sunt exemple. Politicienii noştri par să privească lumea prin fund. Al ceştii de cafea, desigur. Poate că de asta, celor mai mulţi dintre noi, în cărţi li se arată drum lung, cu bucurii şi cu renunţarea la cetăţenia română. Amin!

foto:aufderhari.facebook.joyent.us

Caroane, scoate banu'!

2010-01-15T21:30:00.005+02:00

Sebastian Vlădescu vrea să scoată bani din orice. Cum piatra seacă deja a băgat-o la storcător, domnul ministru vrea mai nou să scoată bani şi din piatra de mormânt. Nu se apucă de jefuit morminte, cel puţin, nu DUPĂ ce "locatarii" de drept au fost cazaţi. Dar, aşa cum a glăsuit în presă, vrea să aplice impozitul forfetar şi firmelor de pompe funebre. Oamenii oricum îşi fac deja conturi "de îmnormântare" la bănci pentru că, să mori în România e mai scump decât să trăieşti - bine - în altă parte. Odată cu impozitul forfetar o să fie de-a dreptul fiţă să dai colţu' pe malul Dâmboviţei. Domnule ministru Vlădescu, am şi eu o propunere: să nu scape dom'ne nimeni cu taxa neplătită. Aţi auzit de un băiat, Caron? Uite, fac eu o sesizare: Caron ăsta trece sufletele morţilor peste Styx, pe lumea ailaltă. Evident, ia bani pe chestia asta ŞI NU PLĂTEŞTE IMPOZIT PE EI. Nu ia mult, e drept, doar un bănuţ de căciulă, dar să nu ia şi statul ceva la treaba asta? Io zic să mai întrebaţi de el, poate îi trimiteţi peste el pe băieţii ăia de care zicea domnul Boc, Comandamentul de Luptă Împotriva Fraudei Fiscale. Cică are spate, e în gaşcă cu unu', Hades, da' nu cred să fie probleme. La o adică, îi confiscaţi luntrea şi îl scoateţi din afaceri. După aia faceţi o licitaţie publică şi poate o câştigă Euroconstruct. Sau DALLI. Ar merge o parcare pe malul Styx-ului...

foto:teaca.files.wordpress.com

Parliament Shopping Center

2010-01-15T00:37:00.005+02:00

Să facem mall la Casa Poporului. Şi să mutăm Parlamentul în sediul încă neterminat al Bibliotecii Naţionale. Dă-le dreacu' de cărţi, nu tre' să ştii să citeşti, tre' să ştii să numeri. Banii proprii. Asta, bineînţeles, dacă nu cumva ai chef să-l angajezi pe unu' pe care să-l plăteşti cu salariul minim pe economie ca să ţi-i numere el. Deci, să facem mall la Parlament, cum zice domnul Silviu Prigoană. Dar nu ar fi păcat să ne oprim aici? Câte oportunităţi de investiţii am rata... De pildă, preşedinţia. Eu cred că la Palatul Cotroceni ar merge de minune un restaurant tradiţional românesc. Din ăla cu scoarţe pe pereţi. Cum sunt împotriva vânătorii, aş zice să nu punem capete de cerb, ci portretele domnilor Cocoş şi Boureanu, iar în loc de urs împăiat, l-aş pune pe însuşi Divinul Zero pe un postament (că soclu şi-a ridicat singur). I-aş da câte 50 de whisky ca să-i lucească ochii (NU îl împăiem, deci NU o să îi aibă de sticlă) şi pauză de pipi din oră în oră. Nu zic bine? Acuma, sunt în dubiu cu Palatul Victoria. Ar putea deveni o mercerie de excepţie, având în vedere panglicarii care sunt cazaţi acolo... darrr... cred că cel mai bine ar fi să-l transformăm în sală de spectacole. Pentru conferinţele de presă ale ministerelor, ce credeaţi? Concert Sebastian Vlădescu, featuring dan Bittman, coregrafia (tribală) de Andrei Gheorghe. MC: Emil Boc. Aştept cu drag momentul în care managerul de la Wembley Arena îi va spune Madonnei "Îmi pare rău, Madge, alege-ţi altă zi pentru concert. Miercuri nu poţi, avem un show fantastic, după şedinţa Guvernului din România. O SĂ VINĂ BITTMAN!!! Şi Gheorghe!!" Apoi, pe un ton conspirativ: "Vrei să-ţi fac rost de un backstage pass?"

Gustul dulce-acidulat-aditivat al pierzaniei

2010-01-05T21:21:00.010+02:00

Fumez. Uneori apreciez, la friptură, un pahar de Fetească Neagră, sau la o petrecere, două degete de Jack cu câteva cuburi de gheaţă. Mănânc savarine, prăjituri de casă cu iaurt de la Agapitos, sau Valentino de la Victoria. Îmi plăceau şi violetele glazurate cu şerbet pe care le făcea cofetarul bătrân de la Scala. Din când în când beau Cola Light, câteodată RedBull. Îmi place îngheţata de la Mc.Donald's Şi cred cu tărie că cel mai bun leac pentru PMS şi depresie e ciocolata. Fac şi sport, cum scrie la carte, de 3 ori pe săptămână, cardio şi Callanetics. Credeam că toate astea înseamnă că sunt un om normal. Aflu cu stupoare că ar trebui de fapt să ard în focul Gheenei, sau să-mi trăsnească Dumnezeu casoleta cu nachos (salsa şi brânză, desigur) taman când e suspansul mai mare la cinema. De ce? Mi-au explicat aleşii: sunt o vicioasă nemernică. Pe lângă taxa pe viciu cu care mă obişnuisem şi resemnasem deja, aia pentru tutun şi alcool, ei încearcă să ne lumineze cum că şaorma, ciocolata sau savarina merită şi ele să fie taxate aspru, că doar produc "dereglări metabolice". Aşa zice domnul doctor Streinu-Cercel, pe care, până la chestia asta, chiar îl apreciam sincer. Păi, dom' doctor, mă iertaţi de vorbă proastă, da' să moară trigliceridele că pot să mă fac de un chintal mâncând numa' cartofi prăjiţi, cultivaţi natural, în grădina din dotare... Îi taxaţi şi pe ăia? Eu ştiam că pâinea în exces prosteşte, aşa că mânânc lipie arăbească, puţină. Deci, nu mă luaţi de proastă. Ziceţi bre: SUNTEM DISPERAŢI! Avem nevoie să scoatem bani din piatră seacă. Aşa că o să vă taxăm şi când sughiţaţi, pentru poluare fonică. NA! Că m-am enervat... Mă duc să mănânc un Kinder din ăla pentru vicioşii mici, că aşa-i învaţă, mama lor de spurcaţi, de când le dau dinţii de lapte! Chiar! Taxă pe laptele de mamă nu băgaţi? Că a proştilor e mereu gravidă...

foto mediafax

Tradiţii româneşti: după alegeri, se taie mogulii

2009-12-16T22:55:00.003+02:00

Pe la prânz. Ies din casă, înjurând că trebuie să-mi raşchetez parbrizul care s-a umplut de gheaţă peste noapte, reuşesc să duc la bun sfârşit operaţiunea şi, când să mă urc în maşină...

- Bună ziua. Nureldin Laura? Mă uit uşor nedumerită la domnul îmbrăcat într-un pardesiu negru care stă proptit lângă portiera mea...

-Da, eu sunt. Dar...?

-Vă rog să veniţi cu noi. Atunci observ încă un domn, care iese dintr-o maşină parcată ceva mai departe.

-Să vin cu dumneavoastră? Dar cine sunteţi, nu vă supăraţi? Nu cred că ne cunoaştem.

-Nici nu trebuie. Mergem la Parchet.

NU. Nu s-a întâmplat. ÎNCĂ. Dar nu ar fi exclus ca, în viitorul mai mult sau mai puţin apropiat, să se întâmple. Mie. Ţie, cel care citeşti acum. Sau oricui. Credeţi că exagerez? Hai să ne gândim puţin. Dar cu creierul din dotare, nu cu al lui Radu Moraru, şi nici cu cel al lui Traian Ungureanu. Mie una nu mi se mai pare o scenă de film de acţiune, nu după o conversaţie cu un consilier al premierului demis, interimar şi - se pare - viitor, Emil Boc. Mă refer aici la doamna A. V., care îmi scrie pe messenger (nu ştiu cum de mi-a aflat ID-ul, că de la mine nu), ceea ce puteţi citi mai jos. Discuţia (iniţiată de Dna V.) se referă la un articol apărut astăzi în Curentul, potrivit căruia Sorin Freciu ar fi fost reţinut pe Aeroportul Otopeni. O fi fost sau nu. Irelevant. Orice cetăţean al României poate fi reţinut pentru cercetări, 24 de ore, vinovat ori ba. Aşa e legea. Ce mi se pare relevant este însă că, repet, un consilier al premierului, care, întâmplător sau nu, e şi preşedinte PDL şi mâna dreaptă a realesului, sondează piaţa pentru a afla ce efecte a avut bomba cu pucioasă aruncată în presă.

A.V: Buna seara!
A.V: Care este atmosfera la voi televiziune dupa aparitia aricolului acesta? http://www.curentul.ro/2009/index.php/2009121638099/Actualitate/Sorin-Freciu-omul-de-casa-al-lui-Vintu-retinut-pe-Otopeni.html
L.N.: buna seara
L.N.: neschimbata
A.V: Asta e varianta oficiala transmisa de conducere?
L.N.: ??
L.N.: mai mult decat cateva mistouri chiar nu s-a intamplat nimic
L.N.: sincer, nu m-as ingrijora prea tare... chestia cu popa a fost aruncata inainte de alegeri, dupa care nu a mai auzit nimeni nimic de omul ala
L.N.: incep sa cred ca nici nu l-a prins nimeni
L.N.: asa, pot si eu sa scriu o stire pe surse ca l-au prins pe bin laden la lehliu gara
L.N.: dupa care s-o ingrop
A.V: Vom trai si vom vedea!
L.N.: chiar asa
A.V: E grav insa ca un sef de rang inalt al trustului sa nu lamureasca lucrurile, mai ale daca ele sunt neadevarate.
L.N.: o fi... dar asa de tare m-am saturat de telenovele de genul "e un trucaj ordinar" ca nici nu ma mai intereseaza eventualele lamuriri
L.N.: n-am pocnit copilul, l-am mangaiat, nu luam bani, de fapt ii dadeam sa aiba de gustare si nu m-au arestat, m-au invitat la o cafea
A.V: Fara suparare, insa nu e o atitudine specifica unui jurnalist care se respecta!
L.N.: pai, sunt mogulizata si eu, acuma, ce sa fac
L.N.: sa ma apuc sa dau telefoane la diicot?
L.N.: neah...
A.V: Atunci, "succesuri"!
L.N.: merci, merci, la fel...

Am ales să fac publică această discuţie, tocmai pentru că am considerat că asta ar fi o atitudine de jurnalist care se respectă, doamnă V. Vă supăraţi? Sper că nu. Sunteţi, de voie, de nevoie, o persoană publică şi, atunci când vorbiţi cu un jurnalist (pui de mogul sau nu) vă asumaţi "riscul" ca acea conversaţie să nu moară acolo. Iar jurnaliştii care se respectă au o problemă de deglutiţie: nu înghit nici gogoşi, nici pumni în gură.

foto: technestreport.com

Traian Băsescu nu este preşedintele României

2009-12-07T14:10:00.003+02:00

Nu mă leg de rezultatul, contestabil sau nu, al alegerilor de ieri. Ci de discursurile prezidenţiabililor. Mircea Geoană le-a mulţumit tuturor românilor care au votat, indiferent care le-a fost opţiunea. Divinul Zero a ţinut să fure startul, iar în discursul victoriei, le-a mulţumit "românilor care l-au votat". În acel moment, s-a descalificat ca preşedinte de ţară. Şi s-a autoproclamat preşedinte al celor 5 milioane şi ceva de oameni care l-au votat. Atât. Din punctul meu de vedere, România NU are preşedinte şi, dacă rezultatul votului va fi validat în favoarea Divinului, nu va avea nici în următorii 5 ani.

Beam me up, Scotty!

2009-12-06T23:40:00.003+02:00

Adriean Videanu a descoperit secretul nemuririi. Vă surprinde? Încă nu a făcut anunţul, dar nu e exclus. Secretul numărării voturilor în timp real l-a descoperit. Adineauri (la 23:40) a anunţat că au numărat voturile din peste 70% din secţii. Dă-mă dreacu'... Eu îl suspectez că s-a dus personal în fiecare secţie să o facă manual. Numărătoarea, desigur. Omul e foarte tare, mai ales că a avut şi un element de dificultate: pană de curent. Coincidenţă? Neah... Eu cred că a picat curentul fix în toate secţiile în care a numărat Videanu voturi. Păi, el s-a mişcat cu viteză superluminică. Normal că a crăpat reţeaua.

Mi-e frică să mă bucur...

2009-12-06T21:10:00.003+02:00

"Adriane, nici nu ştii cât de mic începi să fii"....

Aşa a început totul, acum 5 ani. Acum 5 ani, când Divinul Zero s-a împleticit spre cârma ţării. Asta, după ce candidatul PSD de atunci, Adrian Năstase, deja se pregătea să îşi schimbe adresa de corespondenţă cu Palatul Cotroceni. Greşit. Nu ştiu cât s-au înţeles şi câte mâini au fost forţate, cert e că Divinul s-a instalat la Palat, iar lui Năstase au început să-i smulgă termopanele. Am învins la fel ca în 2004, a zis Divinul. De asta îmi şi era frică. Să nu învingă la fel ca atunci. Adică, numărând voturile până iese cum trebuie.

Eu nu-s de aici

2009-12-06T20:45:00.003+02:00

Expresia nu e a mea, ci a lui Mihai Dragnea. Dar mi se potriveşte. Nu am cum să fiu de aici. E imposibil să fiu dintr-o ţară în care, la sediul de campanie al partidului prezidenţial, răsună în toate difuzoarele o mizerie:

Cum ziceam: nu sunt din filmul ăsta. Un film în care oameni inteligenţi, educaţi, în toate minţile, îşi doresc să fie conduşi şi reprezentaţi de aşa ceva. Oameni care spun "nu pot vota un comunist", şi îl votează pe celălalt. Pe cel care s-a autoidentificat drept comunist acum 5 ani. Oameni care se consideră civilizaţi, dar care aleg lipsa de civilizaţie. Oameni care se lasă târâţi într-o mocirlă portocalie ca o balegă de vacă stricată la stomac. "Dă-i la bot lui Geoană"... E singurul lor argument? Mă tem că da. Atâta pot ei.

I s-a frânt...

2009-12-02T00:17:00.004+02:00

...inima. Preşedintelui. Un om atât de simţitor... Cât o fi plâns, bietul, când s-a văzut singur-singurel, numai el şi sepepiştii, în piaţa mare şi goală a Universităţii? Cum să-ţi dai întâlnire cu omu' şi să-i dai ţeapă? Aşa, fără nicio explicaţie? Cât de insignifiant şi părăsit trebuie să se fi simţit când, în buricul târgului, pe ditamai şeful de stat nu l-a văzut nimeni? Da' chiar NIMENI! Există o singură explicaţie: omul se integrează atât de bine în peisaj, că efectiv nu-l vezi. E ca cameleonul (sic!). Eu zic, ca, de acum înainte, când mergeţi pe stradă, să vă uitaţi bine în jurul vostru. După fiecare stâlp, sub fiecare bancă, lângă fiecare tomberon. Cine ştie de unde sare Divinul? Eu, când intru în curte, o să mă uit bine pe jos, să nu calc, Doamne fereşte, pe el. Frigiderul mi-e deja frică să-l deschid.

PS Pentru telespectatorii care au deschis televizoarele mai târziu: întrebat de Dan Diaconescu (da, la OTV ), de ce nu s-a întâlnit cu românii la fiecare 3 luni aşa cum promisese, Divinul Zero a răspuns "eu m-am dus, dar nu a venit nimeni". Atât.

foto: sabin.ro

Zâmbesc...

2009-11-30T00:13:00.004+02:00

Să nu plângi după mine, că mă întorc să te bântui!

N-am plâns, nene Dane, pe cuvânt. OK, recunosc, mi-au dat puţin lacrimile când am pus florile jos, dar în rest am zâmbit. Zău! Puteam să nu zâmbesc când mă gândeam la dumneavoastră? De omul prost şi de drumul lung să fugi ca de dracu'! Aşa îmi ziceaţi... Am încercat să fug de amândouă, nu prea mi-a ieşit cu niciuna. Dar sfatul e bun; şi nu e singurul pe care mi l-aţi dat. Zicea azi cantorul că, şi o literă dacă ai învăţat de la cineva, pe omul de la care ai învăţat-o trebuie să îl consideri profesorul tău. Multe m-aţi învăţat. M-aţi învăţat că viaţa e mult mai complicată decât credem noi şi mult mai simplă decât ne străduim să o facem. Că nimic, dar NIMIC nu e atât de rău pe cât pare şi că nimeni nu e nici bun, nici rău pe de-a-ntregul. M-aţi învăţat că lucrurile sunt gri şi că trebuie să ne educăm ochiul să distingă nuanţele, pentru că altfel riscăm să orbim. M-aţi învăţat că doi oameni se pot iubi, tachina şi înţelege timp de 60 de ani, fără ca asta să le ştirbească personalitatea, spiritul şi identitatea. M-aţi învăţat că cel mai bun lucru pe care îl poţi face la înmormântarea unui om drag, înţelept şi vesel este să-i zâmbeşti. Asta am facut azi pentru dumneavoastră. Nu pentru jurnalistul Dan Bârlădeanu, deşi v-am citit pe nerăsuflate interviurile cu Ioana Radu, Mia Braia sau Aurelian Andreescu. Nu. Pentru nenea Dan, care mă luase aliat în veşnicul război cu computerul. Pentru nenea Dan, care îşi dorea să joace la nunta mea. Nene Dane, ştiu că o să fiţi acolo.

Lăsaţi copiii să şi-o ia peste ochi

2009-11-27T16:54:00.006+02:00

L-a pocnit sau nu. Mai contează? Psihologic vorbind, posibila zmetie prezidenţială se înscrie în comportamentul cu care, din păcate, ne-a obişnuit. Tocmai de aia spun că nu contează. Cei care nu-l înghit au un motiv în plus să icnească a greaţă, iar cei care îl adoră au fost, cel mult, amuzaţi. Aceştia din urmă sunt aceiaşi care, la momentul "cu trăscăul la volan" au zis "haide bă, mare şpârlă... ce, io n-am băut uischeane cu tovarăşii mei şi după aia am plecat cu maşina? Ce, m-a oprit vreun gabor? Oameni suntem bă, ce dreacu' "... Tot oameni am fost, ce dreacu' şi la ţigancă împuţită, găozar şi alte păsărici. Oamenii care nu l-au taxat pentru astea nu îl vor taxa nici acum, pentru că, între convingerile lor despre lume şi viaţă se regăsesc mostre de înţelepciune ca: nevasta trebuie bătută că ştie ea de ce, săptămâna fără beţie e ca nunta fără lăutari, cei mai buni mici e ăia făcuţi la grătaru' din parcare etc. A, şi încă una: preşedintele nu e şi el om? Ba da, doar că anumite porniri "umane" trebuie să şi le reprime. Aşa cum nu se scarpină în fund (sper) la vreo întâlnire oficială la nivel înalt, tot aşa ar trebui să-şi înghită comentariile din colţul blocului şi să-şi ţină mâinile acasă, câtă vreme are viză de flotant la Cotroceni sau în altă instituţie a statului. Asta n-a contat în 2004, cum nu va conta nici acum. Aşadar, efectul razelor gamma asupra electoratului e nul. Pe mine altceva m-a scos din papuci: lipsa de cojones a Divinului. Dacă mi-ar spune cineva că are un filmuleţ cu mine pupându-mă pe gură cu Brad Pitt, i-aş spune că, oricât mi-ar fi plăcut, asta nu s-a întâmplat niciodată şi că e o minciună sfruntată. În nici un caz nu aş spune "A, da? Păi nu îmi amintesc... E posibil, cine ştie, o fi fost ziua lui... trebuie să văd mai bine filmul ca să îmi dau seama în ce context s-a întâmplat", pentru ca, după câteva ore să îmi amintesc brusc că eu de fapt nici nu-l cunosc pe Brad Pitt şi că nu l-am văzut decât la televizor. Revenind: e de porc, chiar şi pentru întâiul smardoi al ţării, să susţină iniţial că un anumit comportament al copilului ar fi justificat o bastârcă peste ochi, şi după aia să îşi dea seama că el nu a bătut, niciodată, niciun copil. E clar! Omul nu mai are ţinere de minte. Partea mai nasoală e că treaba asta e contagioasă, mai ceva ca gripa porcului! Se ia prin simpatie. Prin simpatie politică... Din fericire, există anticorpi: bunul simţ.

foto: florinmihai.files.wordpress.com

Închide uşa după tine, că trage la picioare

2009-11-25T01:28:00.009+02:00

Suntem 32 de milioane. 22 în ţară, 10 peste hotare. Cetăţenii români, adică. Pe numărate. Cine ne-a numărat? Preşedintele (încă) în exerciţiu, desigur. Ia, gura cu glumele deplasate despre cine vede dublu şi în ce condiţii, hai să vorbim serios. Duminică, Divinul Zero zicea că a câştigat dreapta, doar-doar i-o gâdila orgoliul lui Crin Antonescu, suficient cât să-i obţină voturile. Când a simţit miros de Flit, a schimbat macazul. A luat-o iar cu Grivco, cu mogulii, cu comuniştii, cu bau-bau Hrebe etc. Şi, da, aţi ghicit, cu poporul. Ăla la care s-a întors cu referendumu'. Dar poporul Divinului, ăla care i-a dat ştampilă, înseamnă vreo 3 milioane şi ceva. Din 18 milioane câţi ziceau ei că tre' să voteze. Cam puţin, cam puţin. Dacă facem proporţia la 32 de milioane cât i-a ieşit lui la numărătoarea paralelă cu realitatea, e de-a dreptul tragic. Divinul Zero a mai zis, însă, ceva: contractul meu e cu poporul român. Da? Păi, în cazul ăsta, se cheamă că eu sunt în consiliul de administraţie, nu? Aha. Păi, fii atent: e criză. Aia care ziceai tu că o să ne ocolească, exact cum fentează puricii un câine dat cu Frontline. Ce fac companiile în vreme de criză? Îţi spun eu: reduc salarii şi/sau dau oameni afară. Situaţia ta, dragă Divinule, e agravată de atitudinea neloială faţă de companie. Ai lucrat 5 ani pentru noi. Acuma vii şi zici că nici nu ţi-a plăcut. Zău? Dar toate bonusurile? Să vedem: ai băut şi ai plecat după aia cu maşina - nu ţi-a făcut nimeni nimic. Nu-ţi plăcea ce era la televizor, aşa că ai vrut să-ţi faci propriul tău serial de acţiune. Ţi l-ai făcut, s-a chemat "Răpirea din Irak". Nici acolo nu ţi-am imputat ceva, deşi criticii spuneau că decorul a fost ieftin, actorii cabotini şi scenariul prost. Ai avut o relaţie nepotrivită cu savarinele doamnei Udrea - am închis ochii şi la asta. Ai trimis-o pe aia mică la Bruxelles, că pe Dorobanţi nu mai găsea loc de parcare pentru Land Rover. L-ai lăsat pe frate-tău să se joace cu arme adevarate, când tu erai grande capo la CSAT. Şi zi aşa, nu ţi-a plăcut, hm? Nici mie. Tocmai de aia, Divinule Zero, vreau să-ţi mulţumesc că ai adus vorba de contract. Îl reziliez. Unilateral. Cum s-ar zice, te dau afară. Ai preaviz de două săptămâni. Până pe 6 decembrie. A! Era să uit: să nu-mi ceri scrisoare de recomandare.

Democraţiooo... taci, fă, că te ia mama dreacu' !

2009-11-09T01:14:00.004+02:00

"L-am zdrobit, l-am umilit[...] Dacă vrea să mai rămână în Oltenia, Dinescu trebuie să-şi schimbe comportamentul."

Data: 8.11.2009 (la aproape 20 ani după Revoluţie)
Locul: Portul Cetate
Cine a dat-o pe gură: primarul Craiovei,Antonie Solomon.

Observaţii:

1. Scena aia de pe care l-aţi dat jos sâmbătă pe Dinescu, domnule Solomon, nu era pentru preşedinte, ci pentru un candidat la preşedinţie.

2. Pe cine aţi zdrobit? Bunul simţ? Comportamentul civilizat? Libertatea cuvântului?

3. Sunteţi primarul Craiovei, nu trimisul zeilor, coborât cu hârzobul din cer între olteni, aşa că nu aveţi dreptul să decideţi cine poate sta în REGIUNEA Oltenia, al cărei primar NU sunteţi, şi cine nu.

4. Ce înseamnă să-şi schimbe comportamentul? Să scandeze, laolaltă cu celelalte creiere spălate, BĂ-SES-CU!...? Asta? Păi atunci, mai aveţi de dat afară nişte "maimuţe": cam jumătate din populaţia ţării. De fapt, sper eu, un pic mai mult de jumătate. Suficient cât să nu mai apuce Divinul Zero încă un mandat. Şi să fie dat afară de la Cotroceni cu bodyguarzii. El chiar că nu mai are şanse să-şi schimbe comportamentul!

REALITATEA.NET - Antonie Solomon: Dinescu, dacă vrea să rămână în Oltenia, să îşi schimbe purtarea!

Dacă tot te-ai aplecat...

2009-11-07T20:36:00.005+02:00

...măcar aşază-te în genunchi. Cine ştie, poate te face cavaler. De data asta nu mă mai adresez lui Traian Băsescu. Voi încerca să urmez noua filosofie a Ancăi Florea, şi să nu mă mai încarc negativ cu toate... alea. Deşi astă seară, când am văzut cu cât dispreţ suveran l-a trimis Divinul Zero pe poetul Mircea Dinescu să vorbească "la televizor, că asta e campania mea", m-a luat cu oleacă de ameţeală... Pe Dinescu l-o fi luat cu mai multă, că l-a proiectat fix înapoi în Epoca de Aur. Voi încerca să nu mai comentez gesturile, vorbele, mitocăniile şi atitudinile de imperator schizoid ale Divinului. Nici măcar numele nu i-l mai spun. Iar îndemnul de la începutul acestei postări le era adresat tuturor celor care, ratând posibilitatea unei răsunătoare cariere de "gheişă" pe DN 1, rămân fideli vocaţiei şi nu pierd nicio ocazie de a dezmierda cu buze catifelate imensul orgoliu al Divinului Zero. Aici mă refer şi la primarul Craiovei, care l-a identificat pe "moşierul" Dinescu "pitulat" undeva , între "maimuţele" care vociferează împotriva Divinului. Şi tot în categoria gheişelor, dar cu mult mai multe stele pe firmament, se înscrie un alt domn primar (regret dar nu ştiu al cui, atâta primărime la un loc, câtă era pe scenă la Cetatea n-am mai văzut; toţi cu diagonale, parcă era concurs de Miss). Acest domn primar la care mă refer a sesizat o problemă şi a luat imediat atitudine: pe pantalonii Divinului era noroi uscat! Reacţia: s-a aplecat şi l-a şters. Spre binele lui, sper că a folosit o batistă de mătase. Dacă a fost şerveţel de hârtie, eu, în locul Divinului, l-aş decapita.

REALITATEA.NET - Sindromul de " pupat-condurul" : Un primar PD-L a şters noroiul de pe pantalonii lui Băsescu, în plin miting electoral

Asta, în vreme ce alte "gheişe" fac repetiţii cu susţinătorii la fel de spontani ca un avort provocat. Cu pancarte, cu lozinci, cu sincronizare la strigături, cu aplauze ritmice, cu... Oameni buni, îmi pierd eu minţile, sau marea roşie de la Congresele partidului iubit a fost înlocuită, pe tăcute şi mişeleşte, de o mare portocalie?

REALITATEA.NET - " Bă-ses-cu!" : Din culisele unui miting electoral al lui Traian Băsescu - VEZI VIDEO

Ca surda pe mormânt

2009-11-06T14:22:00.006+02:00

Astăzi, preţ de câteva zeci de secunde, Traian Băsescu mi-a fost simpatic. Îl priveam cu ochi din ce în ce mai mari, atât de uluită încât uitasem să mai scrumez, şi nu-mi venea să cred ce auzeam: o prezentare plină de bun simţ a situaţiei de cacao în care se află acum România, o enumerare a variantelor (puţine) pe care le are la dispoziţie preşedintele pentru a pune capăt unei situaţii politice tot de cacao şi, în fine, o înşiruire de calităţi pe care le-ar întruni alesul său pentru funcţia de premier - bun gospodar, ales de mai mult de 80% din populaţie... Exact când eram cât pe ce să îmi sting ţigara pe genunchi de emoţie că, în fine, şeful statului a înţeles că majoritatea parlamentară, luată cu pirostrii sau trăitoare în concubinaj, este cea care ar trebui să dea premierul... POC! Băse a înţepat frumosul balon colorat în care suflase cu talent până atunci. Acul s-a numit Liviu Negoiţă. De fapt, nu ştiu de ce mă aşteptam să aud Klaus Johannis... În fond, Traian Băsescu spusese deja că prima dată a făcut coaliţiei "concesia" de a nominaliza un premier independent, dar nu a găsit înţelegere. Aşa că noua sa propunere este "o încercare de a răspunde exigenţelor majoritarilor". Ceea ce a făcut el astăzi, s-ar traduce cam aşa: "Eu am fost băiat salon, v-am făcut un maaare favor numind pe cine am vrut EU, preşedintele, nu pe cine aţi vrut voi, noua majoritate din Parlament, aşa că acu' o facem cum vreau eu de la cap la coadă: premier politic, din partidu' meu, cu guvern politic - ori pedelist, ori de uniune naţională. Care uniune naţională n-o să fie, că voi nu vreţi cu PD-l la guvernare. Aşa că, luaţi cu pâine. Să înghiţiţi bine!"

P.S. Acuma, poate că nu e chiar aşa de rău cu Negoiţă... Cine o să mai aibă nevoie de FMI, când premierul o să ne umple de bănci? Din alea, de lemn... Pe care să dormim cu toţii, când vom deveni homeless... Adică, în curând.

foto realitatea.net

Măgarul lui Buridan

2009-10-19T15:38:00.005+03:00

Ia uite, şi a murit tocmai când îl învăţasem să nu mai mănânce...

În ultima săptămână v-aţi simţit disperat, sub presiune, sau aţi plâns din cauza situaţiei de la locul de muncă? Aţi răspuns DA? Hmmm... nu e bine. Aveţi potenţial suicidar. Aşa zic şefii France Telecom, dar abia după ce au pierdut 25 de angajaţi care s-au gândit că focul Gheenei e mai suportabil decât munca la patron. Mai pe româneşte, s-au aruncat în cap, din frumoasa clădire corporatistă. Şi, când mai marii şi-au dat seama, ce credeţi că au făcut? Nu. Nu o şedinţă. Un sondaj. Iar întrebarea de la începutul acestei postări, cuprinsă în sondajul cu pricina, le este adresată angajaţilor. Curios lucru că li se pare necesar să aplice sondaje, când e suficient să COMUNICI cu angajaţii ca să afli că dimineaţa dilema lor nu se referă la cafeaua îndulcită cu zahăr brun sau alb, ci la lungimea optimă a propriilor vene. Îţi mai trebuie încă un dram de minte ca să realizezi că nu e bine să îi amesteci ca pe şobolanii din sac, fără să ţii cont la ce sunt buni, ce le place să facă şi, mai ales, câte ore poate rezista o fiinţă umană "în priză". Asta, ca să nu mai vorbesc de recompensa materială care ar trebui să fie direct proporţională cu glicemia şi colesterolul care cresc văzând cu ochii, invers faţă de gradul de rezistenţă a sistemului imunitar. În plus, sunt sigură că cei 25 nu sunt singurii care au "părăsit" compania. Au fost, însă, cei mai vizibili, din cauza metodei radicale pe care au ales-o. Cât de înalt trebuie să fie turnul tău de fildeş, managerule, să nu te întrebi de ce vezi tot mai puţine figuri cunoscute în jurul tău? Nu, nu memoria îţi lipseşte. Ceva mult mai important: bunul simţ. Dar, sigur, France Telecom e doar un caz izolat...

foto: www.take2wealth.com

O scrisoare pierdută. Constituţioneza fără profesor

2009-10-16T01:22:00.006+03:00

Frână. De fapt, ca să fie pierdută, o scrisoare trebuie, mai întâi, să fie trimisă. Corect? Coreeect... Cică plicul închis (!) cu propunerea pedeleilor pentru funcţia de premier a fost trimis la Cotroceni. Ce s-a întâmplat cu el din momentul ăla, Dumnezeu cu mila. PDL-iştii invitaţi pe la televiziuni ziceau ba că nici n-ar fi fost trimisă vreo propunere, ba că "plicul a plecat, e în drum spre Cotroceni" (cu porumbelul voiajor, vorba domnului Ciorbea, că şi pe picioruşele lui de plic ar fi ajuns până atunci). În fine, ne-am lămurit cu toţii, plicul a ajuns. Ei, acu-i acu': ce scrie pe hârtiuţă? Toată lumea, mucles. Incusiv preşedintele, care la televiziunea domestică B1 Tv spunea astă seară "ei, lăsaţi, ce mai contează, ce rost are acum să..." dar cam jenat, aşa... Videanu a dat-o şi el cotită ca Autostrada Soarelui... numai doamna Udrea a dat un indiciu: "e un membru de partid". Pe cine Doamne, iartă-mă, or fi propus, de le e aşa ruşine să recunoască? O fi Naomi? Nu, nu Campbell; aia cu "De-ai fi tu salcie la maaaaaaaaaaaal..." O fi Nati Meir? Sau Vali Vijelie? De fapt, eu cred că în plicul ăla era un singur nume: Traian Băsescu. În următoarea construcţie verbală:

"Domnule preşedinte Traian Băsescu,

Noi, umilii dumneavoastră slujitori, nu suntem demni să vă murdărim retina cu propunerile noastre. Aşa că vă rugăm pe Dumneavoastră să alegeţi pe cine credeţi. Inutil să vă mai spunem că orice propunere a Domniei Voastre va avea sprijinul nostru deplin şi necondiţionat.

Să trăiţi bine!"

***

"Vă citesc acum Articolul X din Constituţie. Articolul I vi l-am citit ieri".

Aţi remarcat asta în discursul preşedintelui de după consultările de miercuri? Mi s-a părut genial. Nu ştiu dacă mai sunt, dar, într-o vreme, erau nişte cursuri televizate de limbi străine. De ele mi-a amintit. Asta ce-a fost? Să învăţăm Constituţia fără profesor, curs elementar de fofilare pe lângă legea fundamentală? S-ar putea... Şi s-ar mai putea ca, pe 22 noiembrie, la prezidenţiale, să primim, pe lângă buletinul de vot, şi un test grilă, cu întrebări din Constituţia României. De exemplu:

Câte camere are Parlamentul României?

a. două, iar una e în plus
b. două, şi ambele sunt în plus
c. Parlamentul este o construcţie de utilitate igienică, ridicată în fundul curţii de la palatul Cotroceni.

foto: atitudini.files.wordpress.com

Mamă, este numai una...

2009-10-13T01:32:00.003+03:00

Nu o singură chiftea, ca în bancul cu Bulă, ci o singură sinapsă, ca în bancul cu Traian. Ăla prost. Bancul, desigur. Şi actorul... Iar a trecut la repertoriul de telenovelă de mâna a paişpea, cu lacrimi de glicerină alternate cu hăhăială groasă. Şi asezonate cu poezii, creaţie proprie, dedicate mamei, tot proprii. Nu alea pe care i le dedică bietei femei vreo juma' de ţară, nu, unele pline de sensibilitate. Şi de viziune. O viziune în care săraca de ea e moartă, chiar dacă de fapt e bine-mersi la Constanţa. Ce nu e clar? Omul a scris acum nişte zeci de ani, pe vremea când era marinar practicant, ca să zic aşa, o poezie despre cum se întoarce el de pe mare şi se duce direct la ţintirim, la mormântul mamei care s-a prăpădit aşteptându-l. Repet, nefericita era şi atunci la fel de vie ca acum, respectiv avea puls, semnal cerebral şi respira fără aparate. Deci, cum ar veni, vie. În locul ei, dacă îmi recita fiu-meu aşa ceva, cred că îi rupeam capul. Asta aşa, de încălzire. Chit că, în poezie, el îi aduce la mormânt (câh!)o lacrimă (haide, mă, că la Divertis dădeai ditamai viitura) 3 (trei) trandafiri şi un sărut. Lacrima ca lacrima, poate era deshidratat. Un sărut, ok, atâta poate el. Iar cu trandafirii... m-a luminat mătuşi-mea, care, în înţelepciunea ei, a zis aşa: "Păi, la mort, se duce un număr PAR de flori. Putea să ducă doi. sau patru. Dar vezi tu, el de atunci visa la cei 3 trandafiri." Eu o propun de prim ministru, după moţiunea de mâine!

Luaţi cu poezie:

Deasupră-ţi cerul se înalţă

Şi de pe el privesc în jos

Sute de stele ce-l admiră

Pe bravul om prietenos

Iar după luni de mers pe-ntinderea albastră,

Întors din nou la ţărmul tău iubit,

Ai alergat grăbit spre casă,

Să vezi iar chipul mamei fericit.

Casa era pustie şi cernită

Şi ai plecat încet, spre cimitir,

Ca să aşezi în ţărâna încă proapsăt răvăşită

Un trandafir, trei lacrimi şi-un sărut,

La capul mamei ce murise tristă,

Cu gândul la copilul ce-a crescut.

foto:mariusmina.blogspot.com

Oh, shove it!

2009-10-01T18:11:00.007+03:00

Respect... Mai înseamnă ceva cuvântul ăsta? Azi îmi amintea cineva că "respectul se câştigă". Şi dacă cei care ţi-l datorează îţi dau ţeapă? Ei? Ce te faci? Îl cauţi în altă parte, nu? Mă gândeam eu...

Într-o postare mai veche, Coliba Unchiului Sam, spuneam că, zilele astea, replica noastră la fiecare lovitură de bici primită de la stăpân, este Yes Master, Thank you Master!.

MASTER, YOU KNOW WHAT? YOU CAN TAKE THAT WHIP AND SHOVE IT UP YOUR ASS!

REALITATEA.NET - Noi vrem respect!

Un agrement asupra prezervării propagate

2009-09-21T19:18:00.007+03:00

"Uneori suntem atât de nevolnici încât distrugem nu numai ce am făcut noi sau înaintaşii noştri, ci distrugem şi ce ne-a dat natura, din interese financiare, din interese pecuniare, din interese care nu au nimic comun cu ceea ce naţiunile care se respectă prezervă: valorile lor. Că sunt culturale, că sunt naturale, aceste valori trebuie prezervate". Băselu dixit.
Dom' preşedinte, mânca-ţi-aş patriotismu' tău, "a prezerva", ca şi "a agrea" fac parte din categoria "corcitură între pilda bună şi caricatură" şi, guess what, coom seh zeecheh aicha la voi, "fac sens" în frumoasa limbă a lui Shakespeare (pentru preşedinţi, engleză). Păi, dacă eşti patriot, zi vere "aceste valori trebuie păstrate, conservate, preţuite" sau cum vrei tu, da' nu prezervate. A, a prezerva există în DEX, dar înseamnă altceva decât ai vrut tu să spui. Asta ca să vorbim despre formă. Că, dacă intrăm în fond... şi vorbim despre felul în care distrugem ce ne-au dat strămoşii sau natura... iar ajungem la flotă, iar ajungem la păduricea de blocuri din Băneasa, şi după aia zici că am ceva cu tine.

Încă ceva: "foarte mulţi, mai ales tineri, care probabil au învăţat foarte puţin la şcoală despre ţara lor, propagă dispreţul pentru valorile româneşti, pentru ce înseamnă România, pentru mândria de a fi român şi aşa mai departe". Tot Băselu dixit.

1. Normal că au învăţat puţin la şcoală despre ţara lor, şcoala oricum scoate tâmpiţi ca mine şi ca alţii, noroc cu ăia care mai degrabă şi-ar fi dat doctoratul în hăhăială decât teza la Limba Română, că altfel rămâneam naibii fără preşedinte în A.D. 2004 (pentru domnul preşedinte: AD înseamnă Anno Domini, nu Al Dreacu') .

2. Dispreţul nu îl "propagă", poate îl afişează sau îl promovează, că nu e undă seismică, mama lui de dispreţ.

3. Nu ţara este vomitivă; ci multe dintre vietăţile bipede şi cvasi-cuvântătoare care o populează. Abia aici s-ar putea potrivi partea cu prezervarea...

P.S.Dacă tot ne întrebai atunci, în 2007, pot să răspund acu'? Nu mai vorbi! Doi! Stai jos, NU NE VEDEM LA TOAMNĂ!

foto: discordiaeris.files.wordpress.com

Dă-te-n preşedinte...

2009-09-13T14:26:00.006+03:00

Traiane, să moară calu', dacă ieşi preşedinte şi anu' ăsta, eşti jenibil. Las-o bă dreacu, stai şi tu acasă cu Maria, că e femeie mişto, las-o pă Nuţi să se odihnească, mai ia-i lu' aia mică o maşină, că Range Roveru' ăla e cam demodat şi râd copiii de ea în Bamboo şi la Parlamentu' Ieuropean (sic). Şi, în general, când îţi mai vine să zici ceva, vorbeşte, frate, într-o pungă. După ce ai spus ce ai avut pe limbă (era să zic în minte, dar ar fi fost o exagerare), leagă punga la gură şi arunc-o la gunoi. În orice caz, indiferent ce ai avea de spus, spune-o la tine acasă. Aşa cum, ireverenţios, le recomanzi să o facă, oamenilor cărora le datorezi ăştia 5 ani de boierie nesimţită. Să ne ferească Dumnezeu pe toţi de încă 5!

REALITATEA.NET - " Să trăiţi bine ca profesorii, domnule preşedinte!" , l-au apostrofat oamenii pe Băsescu, la Târgul Caşcavelei

PS Refuz să mă mai adresez politicos unui şef de stat care îşi permite să vorbească birjăreşte unui cetăţean al ţării sale.

Băse a făcut pană la CSM

2009-09-10T14:14:00.011+03:00

Demult, îmi povestea cineva că, în Milano, există o stradă cu baruri, cluburi şi alte agăţăminte cu şi pentru gay şi travestiţi. În fiecare seară, pe strada respectivă trecea în viteză un individ, călare pe motocicletă, şi îi bălăcărea, urla la ei tot felul de măscări, arunca în ei diverse şi dispărea. Ei... dar sticla de Chianti nu merge de multe ori la Arno... Într-o seară când omul îşi făcea turul de onoare, i-a crăpat motorul. Chiar pe strada cu pricina. Vă imaginaţi, băştinaşii au zis că a venit Crăciunul mai devreme... Pe scurt, nu cred că bikerul bigot a mai reuşit să se aşeze prea curând pe vreun scaun, necum să se mai urce pe şaua motocicletei...

Mi-am amintit povestea asta azi, urmărind la TV şedinţa CSM la care participa şi Traian Băsescu. De obicei, Băselu trecea pe la magistraţi doar cât să le cârpească nişte palme peste gură şi să le tragă un scuipat în ochi. Azi, însă, l-a luat Mona Pivniceru într-o serie pe dom' preşedinte, de numa'-numa'! După ea, au început şi ceilalţi. Şi uite aşa, am avut surpriza de a vedea un Traian Băsescu uşor tăvălit - nu de braţul lung al legii (din păcate), ci de picioarele, mai lungi sau mai scurte, ale judecătorilor şi procurorilor. Motoru' lu' Băse a cam început să dea rateuri...

sursa foto: www.frontnews.ro

Madame...

2009-09-02T01:23:00.006+03:00

Nu i-am spus niciodată altfel. Nici nu aveam cum. Toată fiinţa ei emana o nobleţe şi o eleganţă parcă din altă vreme. Părul de un blond discret, coafat lejer, inelul simplu, cu o singură perlă, pe care îl purta mereu, manichiura impecabilă, Nucă, micul cocker spaniel cognac, orb, care îşi găsea mereu drumul printre măsuţele şi picioarele noastre, înlocuit mai târziu de boxerul Arthur (cel mai bun prieten al omului, fie el şi hoţ).

Datorită lui Madame, am învăţat să scriu întâi în franceză. Pe la vreo 3 ani şi ceva. Efortul meu şi al celorlalţi copii era mereu răsplătit, la serbările de Paşti şi de Crăciun (da, da, pe vremea comuniştilor). De Paşti, "pescuiam", aruncam undiţa după un paravan de pânză albastră pe care erau prinşi cu bolduri, peşti de hârtie colorată; cei cuminţi găseau în cârlig un cadou, mereu frumos, mereu adus din Franţa, cei mai năzdrăvani şi mai puţin conştiincioşi, câte un morcov, un cartof... Dar erau puţini cei din a doua categorie. La Madame, învăţai de drag. Mai ales că, la sfârşitul fiecărei lecţii, ne citea din Aventurile lui Babar :)

Şi îţi făcea plăcere să mergi la ea. O casă frumoasă, îngrijită, aranjată cu dragoste şi gust şi cu... da, cu bucurie. Un sentiment pe care Madame nu l-a lăsat niciodată să se stingă, nici măcar atunci când a rămas fără nimic, nici măcar atunci când, lucrând la Deratizare, a fost nevoită să se tundă, din cauza unui şobolan care i se încurcase în păr. Şi asta, la ceva timp după ce fusese prezentată la Curtea reginei Angliei...

Cu toate astea, Madame nu a trăit din amintiri. A trăit CU amintiri, pe care a reuşit să le pună în armonie cu prezentul, oricât de urât, dureros, crud, nedrept sau fericit a fost el. Viaţa ei a fost colorată, surprinzătoare şi ţesută pe un suport pe cât de delicat, pe atât de rezistent. Ca imensele covoare ţesute la războaie ţărăneşti, pe care mama sa le colecţiona cu pasiune.

A fost, pur, simplu şi nobil, Sanda Tătărescu-Negropontes. Je vous remercie, Madame.

foto: www.evz.ro

Prinos de bucurie, din piept de pionieri

2009-09-01T19:41:00.005+03:00

Nu mai pot cu nervii capului. Am zis că iau o pauză, dar, pe modelul "aveţi limbrici", m-a mâncat în telecomandă şi am dat pe Realitatea, la Răzvan Dumitrescu. Subiectul discuţiei: cea mai recentă reprezentaţie (nu, nu am vrut să scriu prezentare, nici măcar reprezentare) a doamnei Udrea la comisia condusă de Orban. Vajnic apărător - domnul Boureanu. Citez din memorie: comisia e ilegală (a pro pos, nimeni nu a declarat-o OFICIAL ilegală, dar "dacă ascultăm înregistrările, inteligenţa noastră e suficientă" zice Boureanu), doamna Udrea e om politic şi ministru, toată lumea e obsedată să lege chestiunea asta de numele preşedintelui... cam asta zicea Boureanu. Nimic nou, vechea poezie recitată cu talent şi aleasă simţire de mai toţi membrii PD-L, puşi în postura penibilă de a apăra inapărabilul. Dar a mai zis ceva, care mi-a trimis fiori (de groază) pe şira spinării: "preşedintele Traian Băsescu, în timpul primului său mandat...". Cum adică, PRIMUL mandat? Ne mai paşte vreunul? Erau mai multe, la ofertă? S-a dat vreo lege cât am fost eu în vacanţă şi îl făcură pe Traian preşedinte pe viaţă? Bre, domnu' Boureanu, dacă ştiţi dumneavoastră ceva ce noi ăştia mulţi şi proşti care credem în alegeri democratice nu ştim, măcar spuneţi-ne, ca să nu mai batem drumul până la secţiile de votare. Facem ca pe vremea lui Ceaşcă: stăm toţi acasă şi omu' e ales în unanimitate. Oricum, nu-i departe ziua. Partea cu "Tovarăşă Elena..." e deja rezolvată.

Foto: vladenachescu.files.wordpress.com

România: rută ocolitoare

2009-08-24T01:05:00.005+03:00

Jurnalul Naţional scrie ceva... neliniştitor, ca să vorbim frumos: cică o şosea ar fi fost mutată ca să nu deranjeze un proiect rezidenţial al doamnei Udrea, care urma să fie realizat - unde altundeva? pe un spaţiu verde (o fi cernoziomu' bun pentru sămânţa de bloc).

Drumul cu pricina ar fi trebuit să treacă fix prin proprietatea nevestei-de-Cocoş-şi-protejatei-de-marinar. Cum, păcatele mele, adică să scadă valoarea păduricii de blocuri? Ceva trebuia făcut, mai ales că soluţia era simplă. Cum de nu s-or fi gândit din prima? Doar era la mintea... cocoşului (ştiu, mă repet, dar mă ajută subiectul). Şoseaua cu pricina va traversa cimitirul şi lacul Dămăroaia. Pe locatarii cavourilor oricum nu-i mai supără chestiunea, şi lacuri mai frumoase se formează, de exemplu, în pasajele din Bucureşti, la cea mai mică ploaie. Aşa că nu-i deranj mare. Nişte cheltuieli în plus cu asanarea, cu podul, cu strămutarea unor morminte, dar astea sunt nişte mici sacrificii pe altarul construcţiilor, că tot le-a relansat Boc cu Prima Casă.

Ştiţi ceva? Mai bine nu mai faceţi nicio autostradă PRIN România. Faceţi una ÎN JURUL ei. O rută ocolitoare. Romania, land of choice? Choose to avoid it!

foto: bloombiz.ro